Ioana Ilie

Trezeşte-te lume din nepăsare!
Din ignoranţă şi din visare,
Puţine suflete rămase,
Mulţime,mulţime de oase .
Ce-aleargă înşirate în cerc,
Golite, fără de suflet petrec
În dansul plăcerii de trup,
Carne din carne îşi rup.
Fiecare trăieşte în crezul său
Cu nicio teamă de Dumnezeu.
Şi din vechime a fost la fel,
Omul, născocitorul, doar el
Le-a prefăcut şi schimbat lumea,
Astăzi mândria atingând culmea.
Ne-om duce cu valul, căci lumea trece
În nepăsare ea tot petrece.
Sau vom pieri în suliţi de foc,
Aleargă omul după noroc.
O lume surdă, oarbă, bolnavă!
Eşti plină de atâta otravă!
Priveşte în suflet de-a mai rămas,
Opeşte-te o clipă şi fă popas!
O lume ce alergi tot rătăcită,
Tu vei pieri nemântuită.
Sporovăi ceva din buze dulci,
E doar minciună şi te prefaci,
Spune cinstit şi adevărat,
Cât nu-i târziu, cât n-ai plecat.
Am obosit tot repetând,
Cu multă dragoste sperând
În sufletul din om pierdut,
Pe câţiva taleri l-a tot vândut.
Trezeşte-te lume din nepăsare!
Din ignoranţă şi din visare,
Am obosit, mi-e tare somn!
M-am săturat de omul domn
Pe Domnul cel Mare îl mai aştept,
M-am săturat să tot repet.

                                                                 de ioana ilie

1,379 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii