Constantin Tanase

Un pamflet radiofonic înregistrat în timpul criezi economice din 1920. Constantin Tănase, geniul comediei româneşti (din perioada interbeleica) sunea foarte frumos că NU-S PARALE

Aşa se plângea Constantin Tănase într-un celebru, pe vremuri, cuplet. Asta se petrecea acum peste 70 de ani. Vă vine să credeţi? Că mie da. Se făceau mari reduceri de salarii, suprimări de posturi pentru funcţionari, mă rog, o întreagă copie a prezentului negru. Numai că pe dos, în trecut. Nu erau bani pentru spitale, puteai să mori, dar nu erau parale, nu erau bani pentru bibliotecile rurale, doar pentru luxul unora şi al altora erau parale – cam asta ne comunica Tănase, în felul său popular, acum peste 70 de ani. Senzaţia de repetare a istoriei e acută, dacă asculţi azi acest cuplet, nici nu-ţi mai vine să te crezi atât de contemporan cu tine însuţi şi cu ai tăi. Şi ştiţi care era concluzia lui Tănase din cupletul acela? Nu e greu de ghicit, ea e repetată cu alte cuvinte – că limba evoluează şi ea – astăzi: parale sunt, dar nu e cap.

Ei bine, totuşi istoria nu se repetă întocmai. Astăzi, lipsa de cap pentru distribuirea raţională a bugetului – că tot despre asta era vorba şi la Tănase – poate fi doar mimată, în scopul foarte precis de a trimite paralele acolo unde trebuie, cui trebuie, şi nu pretind că aş fi primul care o spune, Doamne fereşte!

Observ că textul se potriveşte ca o mănuşă pentru zilele noastre şi trag concluzia că din 1920 până azi NU-S PARALE

De la Calafat la Iaşi
Toţi romanii-s nevoiaşi
Nu avem ce pune-n oale ca :

NU-S PARALE

Dar de la Calafat la Iaşi
De ajungi deputat
Ai scăpat de angarale

SUNT PARALE

Pensionarii mai bădie,
Azi trăiesc în sărăcie
Pentru pensii,
Vezi matale:

NU-S PARALE

Dar ca să mai faci băi frate,
Opt subsecretariate
Şi comisii speciale…

SUNT PARALE

Pentru lemne, pentru apă
Pentru astupat o gropa
Pentru desfundat canale…
NU-S PARALE

Mari excrocherii vamale
Importuri de cereale
Vânzări de flote vamale
SUNT PARALE

Nu-s parale pentru :scoale
Alocaţii şi spitale
Pentru astfaltari stradale.
Dar pentru alte dardanale
Pentru şpriţuri naţionale,
Maşini senatoriale, plimbări ministeiale
Plicuri confidenţiale, tot felul de protocoale.
Plimbări, plecări, osanale
Hai, staţi blânzi ca sunt PARALE

Constantin Tănase(n. 5 iulie 1880 – d. 29 august 1945), actor de scenă și de vodevil, celebru cupletist român, a fost o figură cheie în teatrul de revistă românesc

Tănase a murit în București pe 29 august 1945. Au existat zvonuri conform cărora actorul ar fi fost ucis de către Armata Roșie invadatoare. Potrivit acestei versiuni, Tănase încă mai juca în București, un an după sosirea rușilor, și a fost ucis din cauza satirei la adresa soldaților ruși care aveau obiceiul să „rechiziționeze” toate bunurile personale purtate la vedere, mai ales ceasuri, pe care le cereau spunând „Davai ceas”. Tănase a compus un cuplet:

După mai multe reprezentații a fost arestat, amenințat cu moartea, și i s-a ordonat să nu mai joace piesa. Dar Tănase nu era omul ușor de intimidat. La următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mâinile „bandajate” cu ceasuri de mâna. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la apariție, deși actorul nu a scos nici un cuvânt. Apoi și-a deschis pardesiul, scotând la iveală un imens ceas cu pendulă. Arătând către acesta, a spus doar: „El tic, eu tac, el tic, eu tac”. Două zile mai târziu marele actor era mort.

Wikipedia Constantin Tănase

7,159 total views, 2 views today

Lasă un comentariu

comentarii