Mă trezesc de cîtva timp cu barba sprijinită în pumn şi cu privirea pierdută în monitorul calculatorului – bulversat cîteodată de părerile voastre – mă întreb cu voce tare în interiorul minţii: cine naiba sunt eu azi?

Şi încep să mă analizez de la începuturi şi pînă acum şi încerc să mă definesc de-a lungul vieţii văzîndu-mă prin toate „iepocile” prin care am trecut cu ajutorul lui Dumnezeu…

          Am totuşi cîteva certitudini. Iată-le:

–         Pe timpul comuniştilor eram – fără să conştientizez clar –  un liberal şi mereu mă trezeam în conflict cu politrucii care s-au perindat prin viaţa mea şi care încercau să-mi impună fel de fel de acţiuni aberante pe care nu le gîndeam ca ei. Din acest motiv am adunat destule belele, dar nimic grav care să mă bage la pîrnaie sau să mă şicaneze securitatea. Din punctul ăsta de vedere pot să spun că am trecut ca prin urechile acului după ce am aruncat într-o adunare de partid carnetul roşu pe masa prezidiului condusă de un politruc „pur sînge”şi le-am spus că le dau carnetul înapoi, că eu nu mai vreau să fiu membru într-un partid de impostori şi carierişti cu minciuna în creier. Era în 1985…

–         Apoi din convingere – după ce în 20 decembrie 1989 – am rupt carnetul de membru PCR, pe 13 aprilie 1990 m-am înscris la liberali, unde am rezistat strîngînd din dinţi 23 de ani. Poate mai eram şi acum acolo dacă nu aveam ghinionul să ajung sub oborocul lui Fenechiu, Adomniţei, Dangă şi alţi trepăduşi care au invadat ca şi gîndacii de bucătărie sediul din Podu Roş. Au ajuns prea mulţi şi mi-a fost greu să mai lupt cu ei dinăuntru – fiindu-mi frică să nu fiu şi eu strivit într-o zi de tocul unui pantof cu care este încălţată Onoarea, cum se întîmplă cu aceste insecte scîrboase de obicei.

–         Aşa am ajuns să fiu acum un membru echidistant(?) al societăţii civile şi uitîndu-mă în jurul meu fără patimă şi cu luciditate, pot să afirm cu mîna pe inimă că din ce în ce mai multe persoane cu care am contact îmi seamănă leit…Cu  un început timid de afinităţi ecologiste, cu vederi de centru dreapta. Ăsta este după mine tipul de om chemat să reconstruiască Ţara.

–         Cu o ură viscerală împotriva lui Traian Băsescu şi a regimului său ticălos, împotriva tuturor slugoilor săi pe care generic îi denumim „băsişti”, mă simt poziţionat într-un fel către USL ca alegere în lipsă de altă alternativă, dar şi aici cu cîteva amendamente esenţiale.

–         Nu iubesc şi nici nu voi accepta pe viitor politicieni de teapa lui Nichita, Chirica, Fenechiu, Adomniţei, Dangă, Adăscăliţei, Mihaela Popa, Burlea, Crăciunescu, Costel Alexe, Cozmanciuc, Doboş, Romeo Olteanu, Ponta, Valeriu Zgonea, Anghel Stanciu şi Fiul, etc.

–         Intenţionat nu l-am trecut pe lista dezgustului meu pe Crin Antonescu pe care l-am plăcut de la început cînd l-am cunoscut, dar care din dorinţa nemăsurată de a deveni Preşedintele României a făcut pact cu oameni fără scrupule şi s-a demonetizat în ochii mei. Oricum sunt un regalist convins şi mă aşteptam să fie un luptător pentru redevenirea ţării Regat constituţional. M-a dezamăgit iremediabil…

–         Din tot acest amalgam de sentimente sunt convins că în situaţia cînd PNL Iaşi ar scăpa de sub tutela unor impostori care au acaparat liberalismul doar pentru satisfacerea unor nevoi personale, subsemnatul nu aş ezita nicio secundă să mă reînscriu în acest partid căruia i-am jurat în suflet credinţă pînă la moarte!

1,306 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii