În ultimele ore ştirile vin în avalanşă, fiecare post de televiziune le molfăie în salivă proprie apoi le scuipă pe post. Nu contează ce vor provoca odată plecate de la ei, nu contează că se poate creea o isterie, importantă este “audienţa”,”ratingul”, banii să iasă. În timpul guvernării Boc au fost tăiate salariile, au fost ciuntite ilegal pensiile, au fost concedieri masive, au fost făcute împrumuturi usturătoare, împovărătoare pentru populaţie pe o lungă perioadă de timp şi totuşi populaţia a stat în casă liniştită, precum ciobanul din “Miorita” acceptând soarta ce îi era hărăzită de mai marii ţării.
Dintr-o dată tara se mişcă, oamenii ies în stradă, fiecare susţinând o idée. Unii vroiau moartea maidanezilor, alţii îi vroiau pe străzi, iar oamenii să facă eforturi pentru a socializa cu ei. Apoi a apărut RMGC, aici lucrurile sunt şi mai fierbinţi, sigur sunt şi bani mulţi în joc, foarte mulţi bani, unii au fost deja daţi, alţii urmează a fi daţi. Părerile sunt împărţite; unii sunt pentru exploatarea minereului de la Roşia Montană, alţii sunt împotriva exploatării. Gazele de şist, o nouă temă de discuţie cu populaţia împărţită şi cu puţine date care să susţină părerea a o parte ori alta a protestatarilor.
Şi de parcă nu erau suficiente aceste evenimente, au mai apărut şi cutremurele încă neexplicate de la Izvoarele din Brăila.
Voi încerca, fără să acuz niciuna din părţi, să analizez la rece şi mai ales  să înţeleg toate aceste mişcări de stradă.
Pentru multe dintre aceste probleme am senzaţia că suntem în anii ’90 când bâjbâiam pe cărări necunoscute şi strigăm din toţi bojogii : “nu ne vindem tara”, lucru pe care de altfel nu l-am făcut, în sensul că nu am vândut tara, am plătit să ne fie luată, să rămânem fără bogăţiile ei.
Până acum nu au fost proteste în timpul marilor privatizări, în timpul marii distrugeri a întregii economii; nu, toţi au stat frumuşel în casă, pe atunci ţara era ca o floare cu multe petale, marii bandiţi din ţară şi de peste hotare au smuls aceste petale, din frumoasa floare a rămas numai un fir veşted, un biet stârv. Pe acest stârv se omoară aceşti ultimi bandiţi şi cum nu pot ieşi în faţă au găsit cea mai bună soluţie: manipularea maselor, împărţirea ţării în “pro” şi “contra” nu contează în ce parte te afli, în spatele tău este un alt bandit care te manipulează.
Prea multe zile de manifestaţii, prea mulţi bani risipiţi, de unde vin aceşti bani, cine sunt cei care se află în spatele lor? De la un timp parcă nu mai este o luptă a ideilor, sunt deja escaladate violenţele, aici intrăm într-o altă fază a înţelegerii, când pumnul începe să arate cine are, ori cine nu are dreptate, deja numai vorbim de democraţie, vorbim de dreptul forţei, care poate deveni foarte periculosă pentru debusolata noastră ţară. Am senzaţia că am devenit o ţară ce trăim din conflicte; conflictul, accidentul de circulaţie cu mult sânge şi mulţi morţi, crimele înfăptuite: cu cuţitul, cu toporul, cu parul, cu orice numai crimă să fie, aduse de televiziuni şi prezentate pe post, sunt gustate de publicul larg, sunt retrăite şi comentate.
Până la urmă într-o ţară în  care  Preşedintele este un om conflictual, partizan şi egoist, comportamentul maselor nu poate fi decât la fel cu exemplul dat.
Îmi doresc ca oamenii să iasă în stradă de fiecare dată când consideră că au fost nedreptăţiţi, dar niciodată pentru că au fost plătiţi.

1,324 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii