În Iaşi, metoda borfaşilor economici de rând e copiată şi ridicată la rang de „nouă viziune managerială”. Firmele sunt aduse în stare de faliment în mod voit, apoi sunt închise dar nu înainte de a fi jefuite de patromoniu; ulterior, se redeschide o altă firmă, cu „identitate fiscală” nouă, împroprietărita cu patrimoniul celei vechi şi circuitul în natură al evaziunii se reia.

Metodă, penală de la A la Zet, a fost aplicată în Iaşi de câteva ori
de una dintre cele mai importante instituţii: Primăria Iaşi. Şi asta fără ca vreo instituţie de control să se sesizeze.

Nu mai plânge Jane, Jana nu e moartă!

Cazul CET SA: stopaj la sursă, apoi intrare în faliment. Metoda uzitată de primărie: „trage” de sub nasul finanţiştilor mare parte din patrimoniul CET, trecându-l în domeniul privat al municipiului, apoi angajează o firmă străină pentru administrarea aceleiaşi

afaceri. Pierderile statului? Uriaşe: sute de miliarde de lei, şi presiune imensă pe bugetul Asigurărilor Sociale, mare parte din muncitorii CET fiind trimişi în şomaj. În ce s-a transformat Jana? Într-o afacere privată care stoarce buzunarele ieşenilor…
Cazul Politehnica Iaşi: club desfiinţat urmare a datoriilor uriaşe, şi reînfiinţat sub alt nume. Alte sute de milioane de lei cheltuite pentru refacerea stadionului, plata jucătorilor, a primelor de joc, a transferurilor… Bani aruncaţi fără noimă, în
ciuda peformantelor inexistente. Jana, trasformata, putrezeşte acum prin Liga a II-a.
Cazul Termoservice: fosta Administraţie de clădiri, transformată în societate pe acţiuni cu unic acţionar Consiliul Local Iaşi, este locul unor scandaluri cu repetiţie. De la celebrul caz al directoarei Gâlca, cea care a manevrat datele
financiare ale societăţii, şi până la facturile umflate sau licitaţiile cu cântec, umbra celui care manevrează lucrurile este tot mai

pregnantă. Se numeşte Gheorghe Nichita, primar al Iaşului. Jana se joacă

acum nu numai cu apă caldă, ci şi cu nervii celor care descoperă că plătesc scump servicii câteodată inexistente.

Cât ne-au costat, în total, CET, Politehnica şi Termoservice?

datorii ale Politehnicii; 1,7 milioane datorii Termoservice. 542 milioane datorii şi 560 milioane lei pierderi la CET; peste 20 milioane lei

Ca şi cum nu ar fi fost de ajuns, Gheorghe Nichita a mai transformat-o o dată pe Jana.

De data aceasta, din RATP în CTP, adică din Regia de Transport Public, în Compania de Transport Public. Costurile acestei noi transformări sunt de

210 milioane lei, reprezentând datorii şi pierderi RATP.
Însumat, Gheorghe Nichita şi cei din jurul său au reuşit să prejudicieze statul roman cu 1,33 miliarde de lei noi, adică peste 300 de milioane de euro. Dacă aceşti bani ar fi recuperaţi, portofelul fiecărui ieşean în parte ar avea 900 de euro în plus. Dar cum recuperarea lor nu mai e posibilă, alte buzunare decât ale ieşenilor de rând vor fi îndestulate.

Furturi pe faţă…

Pornită din start cu datorii de peste 106 milioane de lei – moştenite de la fostele RATEC şi Autobuzul SA, singura performanţă a RATP a fost aceea de a acumula anual pierderi şi datorii de peste 14 milioane lei. Dezastrul financiar a fost mereu acompaniat de nesfârşite scandaluri, de afacerile cu iz de tun şi de o indiferenţă uluitoare faţă de banul public.

Cu titlu de exemplu, afacerea autobuzelor MAZ a iscat un scandal monstru – cauzat de preţul neruşinat de mare la care au fost achiziţionate; pentru că regia nu a mai avut bani să plătească ratele, Primăria Iaşi a preluat contractele. Au venit apoi autobuzele second-hand care, desigur, n-au căzut din cer, ci au fost achiziţionate din Olanda printr-un interpus al lui Vasile Puscasu, penalul patron al UNISTIL. Profesioniştii în deturnat banul public au urmat căi bătătorite: preţuri aproape duble, costuri ascunse, câştigător cunoscut dinainte.

Una peste alta, datoriile acumulate de regia de transport sunt rezultatul proastei administrări şi al furturilor pe faţă. Cu ce s-a ocupat Consiliul de Administraţie, ce strategii au implementat managerii regiei, ce măsuri a luat Primăria Iaşi pentru a apăra statul de evazionişti? Sunt întrebări care, din cauza lupului pus paznic la oi, rămân într-o retorică superbă…

Cosmin Coman, unul dintre „lupi”, director la Primăria Iaşi, întronat şef al CĂ de peste 8 ani, a avut că principala grijă transformarea dorinţelor stăpânului său în literă de lege; aşa se face că, de la bun început, RATP a acumulat  pierderi generate de transportul pensionarilor. Activitate care i-a adus lui Gheorghe Nichita voturi, dar pentru care Primăria Iaşi a uitat să plătească ani la rând.

De adăugat că datoriile istorice pe care Primăria trebuia să le plătească regiei (respectiv subvenţiile pentru preţul biletelor) au fost, în cele din urmă, aproape şterse. Cum? Printr-un şiretlic: la propunerea lui Gheorghe Nichita, Primăria
a inventat „redevenţa” pentru folosirea drumurilor publice, redevenţa pe care aceeaşi regie trebuie să o plătească Primăriei. Cu alte cuvinte, deşi era datoare către regie, Primăria a scos-o datoare… iar Consiliul de Administraţie al
RATP, condus de pesedistul Cosmin Coman, a urmat cu sfinţenie direcţia trasată de Nichita, înglodând şi mai tare în datorii o regie şi aşa sufocată.

Controlat politic de PSD, Consiliul de Administraţie al RATP nu a putut, şi nici nu a dorit, să oprească dezastrul.
În 2012, datoriile totale sunt de peste 198 milioane de lei, din care peste 150 de milioane către bugetele de stat.

Totodată, regia are pierderi de peste 11 milioane de lei, pierderi care vor fi suportate din bugetul municipiului. Adică de fiecare dintre noi în parte.

Ce-ţi doresc eu ţie, jalnică regie…

Rolul jucat în campaniile electorale de RATP, graţie unui primar pus pe strâns voturile pensionarilor, nu s-a limitat doar la atât. Chiar dacă, de ani buni, s-a aflat realmente într-un faliment nedeclarat, regia a fost o veritabilă fabrica de
bani pentru intimii puterii locale.

Una dintre afaceri, prezentată ca un mare succes, se numeşte ARHIMEDES. Practic, 4,7 milioane de euro, din care jumătate veniţi de la Uniunea Europeană, au fost aruncaţi în vânt.

Dacă acum 10 ani afacerea microbuzelor achiziţionate în leasing producea sume uriaşe pe spinarea Autobuzul SA, în 2010 aceleaşi microbuze au produs o nouă afacere – cea a rampelor pentru persoane cu handicap. Pe scurt, Primăria
dorea achiziţionarea a 10 rampe, a 17.000 euro bucată – mai scumpe, adică, decât microbuzul în sine… Cât despre rezultat, eşecul demersului spune multe despre afacerile gândite în Primărie şi puse în practică de regie.

Anul trecut, licitaţia pentru achiziţionarea a 20 de autobuze second-hand dotate cu aer condiţionat a uşurat buzunarul primăriei cu 490.000 euro. Aduse din Olanda, autobuzele au dezvăluit o afacere murdară cu banii municipalităţii: intermediarul este nimeni altul decât Vasile Puscasu, cumătrul viceprimarului Chirica. În traducere: un tun dat în numele modernizării regiei de transport. La fel s-a întâmplat cu sume considerabile din creditul DEXIA – mai precis deconturile pentru lucrările de proastă calitate executate la modernizarea liniei de tramvai din Tătăraşi.

Nu trebuie uitat, de asemenea, că, aflată în picaj financiar, regia de transport sponsoriza, la comanda primarului, clubul de fotbal Politehnica Iaşi cu sume deloc neglijabile, prin reclamele amplasate pe stadionul din Copou. Mai mult, facturile pentru prestările de servicii către Politehnica Iaşi, respectiv închiriere mijloace transport, au fost emise şi înregistrate cu întârziere de luni bune.

Raport control fisc: „De asemenea, deşi s-au constatat întârzieri semnificative cu privire la plata facturilor, RATP nu a calculat şi nu a facturat penalităţi de întârziere clubului de fotbal, conform prevederilor contractuale”.

Per total, Politehnica datora regiei peste 100.000 lei.

Un control al ANAF, desfăşurat în 2010, a scos la iveală şi alte nereguli.

Pe lângă plata în plus a 166.000 de lei către firmă SHANS Tours, de la care a închiriat 20 de autobuze înmatriculate în Bulgaria în 2009, RATP s-a făcut că uită de recuperarea sumelor provenite din închirierea mijloacelor de transport către partidele politice, în timpul campaniilor electorale. În topul datornicilor către RATP conduce, bineînţeles, PSD, cu 41.000 de lei, urmat de alianţă PSD-PC – cu 15.000 lei, şi PNL – cu 7.200 lei.

Raport control: „Deşi prin contractele încheiate se prevede obligaţia platiii de penalităţi de întârziere în cazul neachitării la scadenţă a facturilor emise, RATP nu a calculat şi facturat penalităţi, (…) valoarea totală a acestora fiind de 24.434 lei”.

De notorietate este, apoi, relaţia cu UNISTIL SRL. Firma condusă de Vasile Puscasu, concesionara a unor trasee RATP, primea, că subvenţie pentru biletele vândute, fonduri plătite de Primăria Iaşi, care ajungeau la UNISTIL prin intermediul RATP. În ciuda prevederilor legale, facturile erau emise de UNISTIL către RATP cu tot cu TVA, în condiţiile în care Primăria aloca aceste fonduri fără TVA!

Cu alte cuvinte, RATP plătea Unistilului mai mult cu 24 la sută. „Eroarea”, descoperită de controlul ANAF, n-a băgat în puşcărie pe nimeni. Deocamdată…

La vremuri noi, tot noi…

Primii responsabili ai falimentului RATP sunt membrii conducerii regiei. Recunoscut pentru docilitatea sa, Măricel Gherca, directorul general, pare a fi în cărţi pentru postul de director general al viitoarei companii, deşi, pe moment, nu este dispus să recunoască.

Gherca nu s-a opus nici uneia dintre nocivele măsuri dictate de Nichita prin intermediul lui Cosmin Coman. Exemplu: desenat aşa cum este acum, traseul 6 aduce regiei pierderi, iar cumătrului lui Chirica, patronul UNISTIL, considerabile avantaje.

Curios este că, deşi nu a fost încă înfiinţată, viitoarea companie are deja Consiliu de Administraţie. Iar curiozităţile nu se opresc aici: prezent în Consiliul de Administraţie al RATP de 8 ani, Cosmin Coman va activa şi în cel de la CTP. Alături de el, un alt docil membru PSD, pe numele lui Dumitru Tomorug, directorul Direcţiei Tehnice şi de Investiţii al Primăriei Iaşi, fost trezorier PSD Iaşi. Echipa este întregită de Constantin Salceanu, şef de Serviciu în Primăria Iaşi şi soţ al soţiei sale, Luminiţa Salceanu, şefa SC Servicii Municipale SĂ.

Acestora li se vor alătura profesorul universitar Radu Gaiginschi, de la Catedra de Transporturi din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi”, şi Daniel Minciună, şeful Direcţiei Judeţene de Administrare a Drumurilor şi Podurilor. Dacă vi se pare curioasă prezenta profesorului Gaiginschi, trebuie spus că expertizele acestuia au scos RATP cu basma curată acum 2 ani, la teribilul accident din Fundaţie…

În concluzie: viitoarea firma de transport public va fi condusă de aceiaşi oameni, cu aceleaşi „comandamente” izvorâte din acelaşi birou de partid, şi cu aceeaşi subordonare politică. Iar dacă naivul viceprimar Danga aşteaptă pe viitor o „nouă viziune a managementului”, ieşenii realişti ştiu că astea sunt poveşti de adormit copiii.

Conform legii, cei cinci ar trebui să aleagă viitorul director al firmei.

Revenind la viitoarea companie, trebuie menţionat că printre ambiţioasele obiective se numără şi transportul „metropolitan” – adică în comunele aflate în zona metropolitană. Cum RATP nu are parcul necesar, chestiunea va fi
rezolvată de, cine credeţi?!, firma lui Puscasu, adică UNISTIL SĂ.

La trecutu-ţi jalnic, jalnic viitor

Ce rezervă viitorul Companiei de Transport Public? Afaceri şi belşug pentru cine trebuie. Nici nu a fost înfiinţată, iar interesele au început deja să se contureze. Făcut cadou cu mare fast falimentarei regii, tramvaiul GT-4M, modernizat integral de fosta fabrica de reparaţii material rulant, REMAR Paşcani, nu a primit încă toate avizele.

Vlad Nedelcu, consilier local: „are gradul de risc 1A, cel mai crescut risc. În plus, nu este avizat”

Proiectul viitoarei companii, în fapt, copia identică a actualei regii, cu acelaşi personal, directori, conducători şi muncitori, prevede preluarea majorităţii personalului. Trecând peste faptul că o companie nu poate primi subvenţii, şi
prin urmare, biletele se vor scumpi, nouă schema va duce inevitabil la o reducere viitoare de personal. Un lucru evident, deocamdată trecut cu vederea de sindicalişti. Viitoarele disponibilizări sunt un subiect tabu. De ce oare? Poate pentru că…
Raport control ANAF: „”s-a mai constatat că au fost înregistrate şi cheltuieli cu deplasarea, cazarea, diurna unor membri de sindicat la diverse manifestări sindicale. (…) aceste cheltuieli, efectuate în favoarea unor membri de sindicat, deşi au la baza prevederile Contractului Colectiv de Muncă, nu pot fi considerabile deductibile fiscal, întrucât nu sunt aferente realizării veniturilor RATP”.

Concluzia? Viitoarea companie de transport este proiectată să falimenteze. Şi, desigur, să se transforme din nou…

Cât despre RATP, cum este imposibil, legal vorbind, că o regie să falimenteze, îşi va continua activitatea cu o mână de angajaţi, târându-şi la nesfârşit datoriile pe care ANAF nu are cum să le recupereze. De altfel, conform unor surse din
ANAF, ANAF Bucureşti nu va iniţia nici o măsură pentru recuperarea datoriilor. Cel puţin nu atât timp cât liberalul Vosganian este ministrul economiei.

Ce s-ar fi putut face cu cele 50 de milioane euro, acumulate că pierderi şi datorii de către RATP? Nici mai mult nici mai puţin decât două aeroporturi, 500 de apartamente sau repornirea Fortusului… Restul e păguboasa tăcere…

2,323 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii