Ioana Ilie

Ochii mei, ochii tăi, privim acelaşi cer, acelaşi pământ,
Dar, din păcate, nu toţi îl vedem la fel.
Şi cerul şi pământul, fiecare îl vede cum vrea el.
Sau cum, mai crede din leagăn, până la mormânt.
Aşa şi lucrurile toate, câte sunt în Univers
Sunt privite într-un mod, atât de diferit.
Nu toate au pe lume acelaşi înţeles,
De multe ori şi un cuvânt, mereu răstălmăcit.
Unu-i cerul de când lumea şi pământul, tot rotund
Din păcate, multă vreme lumea n-a crezut
Că pământul se învârteşte, iar pe cer astre lucind,
Ficare cum gândeşte, sau cu ochii a văzut.
Aşa şi binele şi răul, ficare cum îl vede,
Nu discerne, nu se teme, sau nicidecum nu-i pasă,
El de-a făcut pe lume rău, tu de i-ai spus, nu crede
Că nu va trece în nefiinţă, fără de pedeapsă.
Şi orice faptă ai făcut, astăzi bine socoteşte,
Că gândire înţeleaptă şi cu privirea dreaptă,
Fii mai atent, nu rătăcii, şi bine chibzuieşte,
De vrei ca să primeşti bună răsplată.
În Univers ne învârtim şi în pământ vom merge,
Dar este timpul să gândim, la ce va fi!
De-acum cu noi, de ne vom înţelege,
Că rău ne facem şi nu-i drept cât vom trăi,
De nu vom respecta cuvânt şi lege.

autor: Ioana Ilie

1,163 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii