O   DĂ PRIMARULUI

Oooooo, Demiurg contemporan,

Ooooo, fiu iubit din Dorohoi.

Aşi vrea cu fiecare an

Să rămîi veşnic între noi!

Să treci urgent în veşnicie,

Iar noi să te slăvim mereu.

Că multe-ţi datorăm noi Ţie,

Ibit Primar, ne eşti un Zeu!

De cînd eşti Tu la primărie,

Oraşul nostru cel iubit,

Se-nchină zi de zi doar Ţie,

Iubitul nostru troglodit.

Tu ne conduci  spre zări măreţe.

Ne faci cu forţa numai bine.

Avem în ochi priviri semeţe,

Depindem toţi numai de Tine…

Deschizi tot timpul şantiere,

Mereu, mereu, Tu construieşti!

Ai renovat prin cartiere

Şi le-ai făcut ca în poveşti!

În centru ai gîndit viteaz.

Ne-am supărat fără temei

Cînd, Tu iubite-ai dat pricaz

Ca să rămînem fără tei.

Tu eşti simbolul pentru Iaşi,

Doar tu ne reprezinţi.

O ştiu şi simplii copilaşi,

O ştiu şi bravii lor părinţi.

În loc de tei, tu pui salcîmi.

Am înţeles iubite Zeu,

Ne torni mereu numai minciuni,

Mă jur pe  Bunul Dumnezeu!

Te dai tot timpul în spectacol

Şi-ţi place lauda de sine.

Se-ntîmplă chiar un mic miracol,

Că nu eşti Matcă de albine…

Tu ne-ai adus ooo, Preamărite,

Încă un festival în glie.

Că doar aşa iubit Părinte

Putea şi pe la noi să FIE.

A devenit deja o modă:

Te premiază Abramburica.

Şi ea, se ştie nu o dă

La nimeni, dacă nu îi faci nimica…

Iubite, drag Conducător,

În veci vei fi slăvit de noi.

Te vom numi şi Domnitor,

De te întorci la Dorohoi!

1,273 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii