Radu Golban, profesorul care susţine că Germania are o datorie istorică faţă de România, de 19 miliarde de euro, vrea să candideze la alegerile europarlamentare din 2014, pe listele unui partid românesc. Nesusţinut de autorităţi în demersul de revendicare a datoriei şi concediat de la Facultatea de Vest, pe motiv că activitatea sa ar aduce „atingeri Germaniei”, profesorul doctor în Economie, Radu Golban, şi-a trasat o serie de obiective tehnice pe care crede că le poate îndeplini în plan politic.

Radu Golban, cetăţeanul german de origine romana, care locuieşte de 10 ani în Elveţia, spune în interviul acordat Business24 cadoreste că prin implicarea în viaţa politică, să susţină în Parlamentul European cauza României în dosarul „datoriei istorice”, dar şi alte reforme, cum ar fi cel al sistemului bancar.

Ce v-a determinat să intraţi în politică?

M-au determinat întrebările oamenilor care m-au oprit pe stradă, dar şi ale prietenilor, ale colegilor, ale studenţilor: de ce nu sunt dispus să mă implic mai mult, de ce rămân doar în viaţa publicistică şi nu vreau să devin mai activ, să încerc să rezolv ceva. Este vorba în general despre probleme economice, de credite, de piaţa valutară, de datoria Germaniei şi de statutul României în relaţiile cu UE.

Cum vă propuneţi dumneavoastră să faceţi diferenţa?

E important a avea un europarlamentar care spune la Bruxelles lucrurilor pe nume, care poate să devină un amplificator a realităţilor româneşti la Bruxelles, pentru a arăta care sunt avantajele, dar şi problemele României, cu dezindustrializarea, cu un curs valutar supraapreciat, cu creditele în valută, cu cercul vicios în care se afla România. De exemplu, avem un leu supraapreciat şi credite în euro. Ce putem face? Ungaria a devalorizat forintul, dar a fixat creditele în valută străină la un nivel fix. Cum ar putea România să îşi protejeze clienţii care au semnat contracte abuzive şi au credite în moneda străină? Trebuie prezentate aceste probleme, pentru că în România nu sunt doar maidanezi, gaze de şist şi Roşia Montana, fără a face parte din partidele establishmentului politic, în care o mare parte dintre europarlamentari semnează doar o condică la Bruxelles.

Că tot aţi adus în discuţie aceste teme, cum vă poziţionaţi faţă de proiectele ce privesc gazele de şist şi exploatarea de la Roşia Montana?

România trebuie să transmită un semnal de predictibilitate pentru investitori. Oricare tensiune care apare în urma unor investiţii propuse, dar care nu se vor derula, reprezintă în ansamblu o imagine negativă. Dar nu este doar problema investiţiilor, este şi o problemă ecologică. Dacă proiectele sunt în conformitate cu legea europeană, aceste proiecte trebuie să primească aviz pozitiv, dacă nu, trebuie să primească un aviz negativ. Dar România trebuie să arate că este o ţară care duce o politică predictibila şi care aplica legislaţia europeană.
E important să nu „inventăm” noi roata sau apă caldă. Dacă alte ţări ar înţelege că exploatarea gazelor de şist în România nu ar fi în conformitate cu legislaţia naţională cum poate fi, de exemplu, în Franţa, atunci oamenii în Europa ar înţelege care sunt rezervele romanilor. Oricare altă abatere de la regulile jocului care se aplică pentru toţi participanţii, reprezintă un minus la imagine.

Răspunsul dumneavoastră nu se aliniază atitudinii pe care doriţi că România să o aibă în cadrul UE, în legătură cu datoria Germaniei, de exemplu…

Da, dar drepturile României în Uniunea Europeană nu încep şi nu se termină cu Roşia Montana. Avem de a face şi cu libera circulaţie a persoanelor, cu Uniunea Bancară, sunt probleme economice legate de cursul de schimb, de dezindustrializarea sistematică a României, de gradul de absorbţie a fondurilor europene. Roşia Montana e un singur punct, care nu se discută deocamdată la nivelul UE, precum nici gazele de şist.

Dar am plecat de la datoria Germaniei. Am avut în primăvara o dezbatere în Parlamentul European pe tema creanţelor. Oricare efort de a aduce în centrul UE un subiect care în România, din cauza anumitor interese politice este un subiect ingrat, nu face decât să trezească curiozitatea şi interesul altor state europene care ar putea să se izbească de probleme similare. Uniunea Europeană este un hub în care ţările membre se pot întâlni, schimba experienţe şi informaţii pentru a se sprijini în anumite probleme.

Aţi identificat un partid care v-ar putea susţine în curs pentru Parlamentul European?

Nu am identificat un partid, am discutat cu câţiva membri ai unor partide, dar nu am luat încă o hotărâre de a mă afilia. Voi lua decizia în momentul în care se va publica în Monitorul Oficial decizia de acordare a cetăţeniei. În orice caz, nu doresc un partid în care să mă izbesc de colegi cu dosare penale pe rol, i-am mai numit într-un articol „penalişti”. Poate a fost prea ironic din partea mea, dar nu doresc că imaginea mea să fie asociată cu cea a unor oameni compromişi. Eu nu am fost niciodată acuzat de ceva, nu am fost vizitat de poliţie sau de autorităţile fiscale şi doresc să colaborez cu oameni de aceeaşi calitate. Pe de altă parte nu doresc să colaborez cu un partid extremist. Sunt pe o poziţie eurorealista, dar nu sunt antieuropean, nu sunt extremist şi nu sunt exclusivist. Nu am nicio simpatie nici pentru USL şi nici pentru Mişcarea Populară de la Cotroceni. Mă orientez către un partid care astăzi probabil că nu e reprezentat în Parlament, un partid mic, dar cu potenţial mare.

Eu cred că dacă ideile sunt bune, dacă oamenii apreciază o iniţiativă, această persoană are şanse să fie sprijinită la vot.

Având în vedere criteriile dumneavoastră, prin eliminare, ar ,ai rămâne PNŢCD?

Nu aş vrae să dau niciun nume, dar cu un partid de talia PNŢCD, m-aş putea identifica, aş putea colabora. Sunteţi în discuţii cu dumnealor? Nu, nu sunt în discuţii.

Sunt şi câteva teme în privinţa cărora am mai degrabă o abordare de stânga. În privinţa restituirii proprietăţilor, nu aş fi acceptat această restituire abuzivă, care îl transformă pe statul roman în chiriaş în şcoli şi în spitale revendicate. Aş fi optat pentru o despăgubire plafornata, aşa cum au [procedat şi alte state. Nu pot înlocui o nedreptate cu o altă nedreptate. De asemena, în privinţa fiscalităţii am o poziţie mai debraba de stânga. Munca şi energia sunt supraimpozitate, deci cum putem noi atrage capital? Ar trebui impozitate mai curând averile. Doar aşa am putea obţine competitivitate.

Care ar fi cele mai importante trei obiective ale mandatului dumneavoastră?

1. Aş dori să obţin o garanţie de la UE, că pentru România, în momentul în care ar trece la o structură regionala, nu ar exista niciun risc de dezbinare teritorială.

Credeţi că are susţinere o astfel de îngrijorare?

Până în prezent, Germania nu şi-a cerut nici măcar o dată scuze că a fost semnatara a doua tratate care au dezbinat România. Este vorba despre Tratatul Molotov-Ribbentrop şi cedarea Ardelului şi a Cadrilaterului. Trebuie oferite asigurări că aşa ceva nu se va mai repeta.

Altfel, regionalizarea în România este un adevărat pericol pentru integritatea teritorială a ţării.

2. Până la aderarea la euro, România ar trebui să aibă dreptul la o valută naţională suverană, asupra căreia doar ţara noastră să îşi spună cuvântul. Avem o situaţie monetară în care leul este supraapreciat. Aceasta problme avalutara o vedem şi în creditările abuzive ale consumatorilor în valută. România trebuie să găsească la nivel european o soluţie pentru aceste credite toxice împiedică şi astăzi reducerea dobânzii de refinanţare.

M-am gândit la o aşa-zisă Casa de conversie, instituţie publică sub egida BNR sau Ministerului Finanţelor, care ar putea să emită bonduri şi care ar sindicaliza creditele la un curs fix, pentru creditori şi debitori.

3. Un alt obiectiv este impozitarea sau redistribuirea impozitului generat în străinătate de angajaţii romani între ţările străine şi România.

Germania are un model interesant. Pentru cetăţenii germani care se îndreaptă către o ţară terta sau membră a UE, se percepe pentru antreprenori un oarecare impozit pe care trebuie să îl plătească în continuare în Germania. La fel şi pentru anumite categorii de angajaţi. Germania a negociat direct cua ceste tari. O parte din impozitul plătit de exemplu de medicii romani în Marea Britanie, Germania să se întoarcă înapoi în România.

Nu credeţi că măsură ar îngreuna şi mai mult situaţia romanilor pe piaţa muncii din Europa? Cu cât suntem mai calificaţi, cu atât suntem mai doiriti. Nu îi afectează pe angajaţi, este o convenţie între state, în cadrul tratatelor împotriva dublei impuneri, pe care România nu le-a negociat mai deloc, nici în privinţa cetăţenilor romani în afara teritoriului, nici în privinţa firmelor străine pe teritoriul roman, care nu plătesc impozit deloc.

Luni, 16 Septembrie 2013

Autor:  Roxana Garaiman

1,739 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii