de Ioana Ilie

Trei doamne şi toţi trei,
Aleşi în ţară vrei nu vrei.
Ne-au condus spre integrare,
Într-o mare degradare.
Pân’ la urmă nu-s de vină !
Cât ne cată azi pricină,
Căţeluşii bată-i vina !
De la ei mare pricina.
Lângă şefi s-au gudurat,
Doar cu gândul la furat
Şi mulţimea-i vinovată !
Nu-i unită niciodată.
Doar câţiva se duc în stradă,
Cei mai mulţi doar de paradă.
Şi pe urmă ţipă-n cor !
Nu mai vor conducător !
Îl trădează, îl împuşcă,
Pe la spate tot îl muşcă.
N-ai ce face, ăsta-i neamul !
Fratele îţi e duşmanul !
Căsnicii tot mai puţine,
Averea pe mâini străine !
Cu părinţii în război,
Astăzi mare tărăboi.
Idioţii-s foarte mulţi,
Prea puţini sunt astăzi culţi.
Şi aceştia stau deoparte,
Chiar de au ei multă carte,
Nu-s de ajuns, îs prea puţini,
La putere sunt mulţi câini.
Aprigi ne sunt astăzi sorţii,
De-asta ne-au furat şi hoţii.
Au mizat pe gloata mare,
Ne-au târât spre integrare.
Intr-o mare degradare.