Croatia

Huţupanul cu şcoala pe toloacă – cu  beşica la picior – mai emană nişte gîngîieli din mintea sa ineptă care l-a propulsat pe această funcţie.

          Din cauza hoby-ului de primar, a fost nevoit să se deplaseze probabil „în interes de serviciu” la Sibiu – în germană Hermannstadt – un oraş cu aspect de burg german care nu are absolut nimic de a face cu stilul neaoş moldovenesc în care predomină influenţe ale arhitecturii slave şi care este presărat cu o multitudine de biserici şi mînăstiri ortodoxe, specifice Iaşului şi Moldovei în general.

          Cine a umblat cît de puţin prin ţările germanice sau anglo-saxone din Europa a putut probabil să se obişnuiască cu stilul clădirilor vechi conservate ireproşabil, cu piaţetele austere, cu uliţele înguste pe care în unele cazuri greu trec doi oameni unul pe lîngă altul, iar vegetaţia afişată este constituită îndeosebi din flori curgătoare colorate pastelat la ferestrele oblonite,  sau iederă ce se urcă pe pereţii din piatră a clădirilor păstrate din timpul evului mediu timpuriu şi pînă astăzi. Nici nu ar fi avut cum şi unde să planteze pomi anticii în acea îngesuială austeră. Germanicii – spre deosebire de slavi şi latini care au gustul spaţiilor largi, cu distanţe suficient de mari între clădiri şi care au avut nevoie să aducă lîngă ei un plus de verdeaţă şi o sursă de umbră care să  mai atenueze arşiţa năucitoare a amiezilor de vară, nu prea aveau loc de copaci.

“Neamţul” a găsit răcoarea în zidurile groase şi înalte din piatră şi în străzile înguste umbrite mai toată ziua, iar românul a avut nevoie de foşnetul frunzelor copacilor în care să mai ciripească o pasăre….Cine să înţeleagă această elementară filosofie? Nichirica?! Luaţi-vă gîndul!

Despre istoria arhitecturii ar putea huţupanul de Dorohoi să ia cîteva lecţii de cultură generală, doar mergînd să audieze cîteva cursuri la acest obiect ţinute de eminentul professor Rădvan Laurenţiu – professor doctor în Istoria Arhitecturii şi a Urbanismului la UAIC…

Ţărănuşul provincial necizelat ce pînă mai acum trei decenii umbla în tenişi luaţi de la iarmarocul din Broscăuţi şi sărea cînd întîlnea liniile de tramvai să nu se curenteze, a ajuns astăzi – pentru că i s-a dat nas –  să emită păreri inepte în legătură cu lucruri esenţiale ce privesc urbea noastră.

Pupilul său – vicele Chirica – ge olog de meserie, debordează şi el pe gură acum idei şi directive produse de creierele lor sfarogite şi se răţoieşte la oameni crezînd cumva că impresionează sau că intimidează pe cineva.

Cînd vom avea un primar capabil să înţeleagă faptul că nu poţi face dintr-un oraş eminamente ortodox ca stil – ce vine din negura istoriei –  o urbe cu aspect de burg germanic, “răzînd” vegetaţia copacilor să semene cu ce ai văzut tu (Boule!) într-o piaţetă medievală de aiurea, ei bine, abia atunci vom putea să încropim ceva care să ne reamintească de trecutul nostru, de străbunii noştri…

În Iaşul de azi putem spune că ne-a rămas de mai bine de 500 de ani, în mod sigur Biserica Trei Ierarhi şi Mînăstirea Golia…Restul sunt mult mai recente, dar şi acestea au fost demolate de cretinitatea anilor ceauşişti şi putem spune că mai avem destul de puţine mărturii chiar şi din perioada interbelică.

Trăim ani crunţi cu idioţi care guvernează şi care măsoară totul în bani şi în profit personal, cu lume blazată şi nepăsătoare, dezinteresată de ce le rămîne copiilor lor, deoarece nu întrevăd decît posibilitatea de a părăsi această ţară.

Artizanii acestor vremuri se numesc “regimul Băsescu” la nivel central şi “omul cianură” – ineptul Nichita la nivel local.

În scurt timp acest incult rapace va reuşi să transforme Iaşul doar într-un satelit al Complexului Palas şi să impună cu forţa poate chiar printr-o hotărîre în Consiliul Local să ne facem cu toţii cumpărăturile la magazinele lor.şi să le umplem la refuz buzunarele.

“Ceva ce n-a văzut Parisul”…ai reuşit ineptule

1,378 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii