Ioana Ilie

Puţini sunt cei ce moartea îşi presimt,

Aşa şi Păunescu, poetul, mult iubit,

A presimţit plecarea, din astă lume rea,

Ce o simţea ca o povară, pe umeri îi stătea.

Cu ultima dorinţă, alături de poporul său,

Rugându-se fierbinte, cerând la Dumnezeu,

Să se deştepte o Românie întreagă!

În ultim ceas, ea, binele să aleagă,

Și fără pic de ură, şi fără pic de ceartă,

Să ştie să discearnă, să aibă bună soartă.

Și cei ce au distrus, şi cei ce au furat,

Să-i mustre conştiinţa, să întoarcă ce au luat,

Ca să ajungă banul, în contul sărăcia,

Să îndrepte cei greşiţi, pe veci, nemernicia.

Să învie azi credinţa şi sufletul din om!

Să piară duşmania, din milenarul pom.

Să fie milă şi multă dăruire!

Să fie pace şi sinceră iubire!

Poate ca semn, poetul a ales,

Să plece dintre noi, să dea un înţeles,

Că fără conştiinţă nimic n-are valoare,

Și fără suflet, omul, e doar ceea ce pare.

Și câte titluri ar avea şi diplome de preţ,

Oricâte ar aduna, spunându-şi că-i măreţ,

Nimic nu ia cu el, toate-s trecătoare,

Doar sufletul din om, doar el are valoare.

Averile de preţ, ce astăzi mulţi au strâns,

Fără să gândească, lăsând mulţimea în plâns.

Le-au dobândit doar prin hoţie,

Sub cea mai falsă mască, numind democraţie.

Doar din sudoarea lor, nu au făcut avere.

Dar, dincolo, când trec, n-au nicio mângâiere.

Îmbogăţiţii ţării, ajunşi pe trepte mari,

Se poartă cu săracii, ca nişte cruzi tâlhari.

Mai norocoşi sunt acoliţii lor, o treaptă oblojită,

În rest, mulţimea astăzi, trăieşte obidită.

Cu durere-n suflet, plecat-ai Eminescu,

Aşa şi tu te duci, maestre Păunescu,

Căci asta e simţirea, ce-o are un poet.

El mai presus de alţii, e poate un profet.

Ce simte şi doreşte o lume adevărată,

Și-n toată vorba spusă, nimic nu-i mai curată

Ca poezia scrisă şi mai apoi cântată.

Dar, lumea, pierzând a ei simţire, o face azi uitată.

De aceea, marele poet, plecând în Univers,

În ultim ceas, lasă cu înţeles.

În tot ce-a scris şi a cântat,

Chiar dacă uneori, fiind contestat,

El va rămâne, marele poet contemporan,

În versurile sale fiind un veteran.

Primeşte-l Eminescu, primeşte-l dar la tine!

Am spus şi mă repet: Iisus eşti pentru mine.

Căci conştiinţa clară şi buna ta gândire,

Puţini în lumea asta, au astfel de trăire.

Lui Adrian Paunescu

autor: Ioana Ilie

1,182 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii