Crima organizată din România, conectată la vechile reţele de spionaj sovietice, încearcă să preia mine diamantifere din „continentul negru”.
Au apărut din negura Războiului Rece, când spionau Occidentul pentru gloria imperiului sovietic. În anii ‘90 au fost trimişi la noi. Au decapitalizat o bancă şi au capusat sistemul energetic naţional. Acum reprezintă interesele oligarhilor ruşi în România şi sunt monitorizaţi pentru spălare de bani.

Boris Golovin, Anatoli Patron, Iuri Ustinov şi Alexei Voskoboi.

Intraţi în vizorul autorităţilor romane, Golovin şi aghiotanţii lui îşi îndreaptă, acum, discret, antenele spre Sierra Leone, patria africană a diamantelor sângerii. Investigaţia EVZ scoate la lumina pionii romani ai „grupării GRU-KGB”, conexiunile cu liderii lumii interlope din Bucureşti şi paravanele off-shore prin care reţeaua îşi plimbă banii.

Pe vremuri, Boris Golovin a mai fost implicat în operaţiuni speciale cu diamante. Documentele din Africa şi rapoartele secrete intrate în posesia noastră arată că vechile reţele de spionaj s-au privatizat în afaceri subterane. Pe statele de plată a fost inclusă crima organizată din România.

CORNEL DINICU

Afacerea „Portbagajul” a izbucnit în ianuarie 2000. Atunci, Dinicu împreună cu doi complici au furat 500.000 de dolari şi un kilogram de aur în bijuterii din Mercedesul lui Mihai Bucurenciu, liderul interlopilor din cartierele bucureştene Regie şi Giuleşti. Cornel Dinicu şi cei doi tovarăşi ai săi erau căpeteniile bodyguarzilor din Regie.

Bucurenciu a ripostat dur: un complice al lui Dinicu a fost sechestrat şi torturat. Când poliţia a intrat pe fir, „afacerea” a provocat un adevărat seism public. Poliţiştii au fost acuzaţi de complicitate, s-a descoperit o reţea de traficanţi de droguri şi s-au făcut zeci de arestări.

Au fost destituiţi şeful Poliţiei Capitalei şi ofiţeri superiori de la Combaterea Crimei Organizate. Scandalul a reverberat până la ministrul ţărănist de in-terne, Dudu Ionescu. În prezent, Cornel Dinicu este judecat la Înalta Curte de Casaţie. În 2005, când fraţii Iancu au fost arestaţi în dosarul „RAFO”, trupa lor de bodyguarzi, comandată de Dinicu, i-a agresat pe ziariştii prezenţi la tribunal.

PIONUL RUŞILOR

Recuperatorul trimis în Africa

Otopeni. Aeroportul „Henri Coandă”. Joi, 24 mai 2007. Se grăbea. Avea bilet la cursa pentru Bruxelles, programată să plece la ora 7.20 dimineaţa. Numele din paşaport: Cornel Dinicu. Vârsta: 35 de ani. Faimos în lumea interlopă, individul este ştiut drept unul dintre cei mai periculoşi recuperatori. A fost implicat în Afacerea „Portbagajul”, iar acţiunile sale de tip racket „l-au consacrat” în vizorul poliţiei.

La ora 9.00 dimineaţa, Dinicu a ajuns în Bruxelles. A părăsit aeroportul belgian la ora locală 12.30, îmbarcat într-un avion al companiei Brussels Airlines (cursa SN 239), potrivit documentelor de călătorie. Destinaţia finală: Sierra Leone. După o escală în Abidjan – Coasta de Fildeş, romanul a aterizat pe Lungi Airport din Freetown – capitala Sierrei Leone. Ora locală: 20.55 p.m. (17.55, ora României). Un elicopter civil l-a dus în centrul oraşului. Acolo, Dinicu s-a cazat la hotelul „Cape Sierra”, cel mai luxos din Freetown.

„Cercetaşul”

Districtul Kono. Estul Sierrei Leone. A doua zi, un jeep Nissan Patrol a străbătut în viteză şoseaua Tonkolili – Kono Road, proaspăt renovată. Un taximetrist local, Cornel Dinicu şi o persoană neidentificată se aflau în maşină. Destinaţia lor: districtul Kono. Situat la graniţa cu Guineea, Kono este renumit pentru minele sale de diamante. Exploatările sunt la suprafaţă, iar imaginile cu băştinaşi care scormonesc noroiul râurilor fac parte din specificul locului.

Din rapoartele obţinute de EVZ reiese că Dinicu era însărcinat să prospecteze o exploatare diamantiferă, concesionata recent unei firme locale nou-infiintata. Premisele afacerii au atras atenţia, iar Cornel Dinicu a fost trimis în Sierra Leone. El reprezenta Total Asset Management GmbH, o companie elveţiană cu interese majore în România – conectată la gruparea Boris Golovin-Anatoli Patron-Iuri Ustinov. Total Asset Management (TAM) vrea să preia un sfert din mina diamantifera, investind în firma concesionara.

Surse din anturajul ofiţerilor KGB-GRU ni l-au indicat şi pe cel care a aranjat deplasarea recuperatorului în Africa. Se numeşte Liviu Nită şi a fost protagonistul scandalului „Sunoil”. Legat ombilical de interesele ruşilor, Nită este asociat în afaceri cu „gruparea GRU-KGB” încă din anii ‘90.

Pe 27 şi 28 mai, „cercetaşul” Cornel Dinicu a fost văzut intrând şi ieşind dintr-o clădire guvernamentală. Mai precis din Ministerul Minelor şi Resurselor – singura instituţie care eliberează licenţele anuale de exploatare a diamantelor. Fără aceste documentele autorizate, care arata provenienţa pietrelor preţioase, vânzarea lor este ilegală. Aşa că romanul a avut de ce să frecventeze şi biroul consilierului de stat Aiah S. Allieu.

Misiunea lui Dinicu s-a terminat luni, 29 mai 2007. În jurul orei locale 15.00, el a părăsit Hotelul „Cap Sierra” cu un elicopter care l-a dus către Aeroportul Lungi. La 17.30, un avion a decolat în direcţia Bruxelles. Cornel Dinicu era la bord.

ÎN ŢARA CONTURILOR ANONIME

Misterioasă firmă din Elveţia

Freienbach. Elveţia. 25 august 2006. Mereu la patru ace, sobri şi discreţi, dr. Franz Mattig şi Corinne Schmid sunt doi avocaţi fiduciari, renumiţi în cantonul Schwyz. Societatea pentru care lucrează, Mattig-Suter und Partner Treuhand, administrează firme înfiinţate în Elveţia, asigurându-le consultanta juridică şi fiscală. Unul dintre birourile casei de avocatură din Freienbach funcţionează pe malul frumosului lac Zürich, pe strada Churerstrasse (nr. 77).

Aici, la sfârşitul verii trecute, a fost înregistrată Total Asset Management GmbH (TAM), compania interesată de concesiunea diamantiferă din Sierra Leone. Mattig şi Schmid sunt directorii TAM, potrivit registrului companiilor din Schwyz.

Cei doi avocaţi furnizează şi servicii de acţionari fiduciari. Adică deţin, pe hârtie, acţiunile TAM în numele adevăratului proprietar. Care, astfel, rămâne anonim. Mai puţin anonimă este pozitia-cheie pe care TAM o ocupa în reţeaua rusească din România.

Reţeaua

Bucureşti, str. Johann Sebastian Bach, nr. 10. Aceasta este adresa subsidiarei TAM. Se numeşte Total Corporate Investment Group SRL şi este controlată 100a de firma-mama din Elveţia. Prin „puiul” sau din România, TAM deţine 47% din acţiunile Centrului de Afaceri Romano-Rus (CARR), inventat de „gruparea KGB-GRU” – condusă de Boris Golovin, Alexei Voskoboi, Iuri Ustinov şi Anatoli Patron.

CARR a fost lansat cu surle şi trâmbiţe în vara lui 2003, la pachet cu Nova Bank, constituită pe scheletul defunctei Bănci Unirea (preluată cu scandal de aceiaşi ruşi). Pretextul sună pompos: echilibrarea schimburilor comerciale romano-ruse. CARR are rol de firma de lobby, consultanta şi intermediere. Sistemul integrat gândit de ruşi era simplu, iar infrastructura, deja creată.

„Acum, Nova Bank garantează plăţile în schimburile care se vor realiza între oamenii de afaceri ruşi şi romani”, anunţa Iuri Ustinov, acum patru ani. Se avea în vedere legătura dintre Banca Comercială de Investiţii şi Tehnologii din Moscova şi Nova Bank din Bucureşti. Controversată banca moscovită e proprietara celei de aici. Ambele sunt conduse de expertul KGB-SVR, Anatoli Patron.

Maşina de spălat bani

Bucureşti. Oficiul pentru Spălarea Banilor. Imediat, tranzacţiile ruşilor au intrat pe un făgaş dubios. În prezent, TAM şi subsidiara sa din Bucureşti (Total Corporate Investment Group) sunt monitorizate pentru spălare de bani. În dosar este vizata o încrengătură de 15 firme off-shore, întinsă din Elveţia până în Singapore şi aflată în spatele ambelor bănci şi CARR. Una dintre ele, Alitrade AG din Elveţia (canton Zug), e acţionar fondator al Nova Bank. Coordonată de Anatoli Patron, Alitrade păstoreşte şi 50% din CARR, fiind asociată direct cu TAM.

SPIONUL MILITAR
Boris Golovin
Colonel (r) în trupele speciale Spetsnaz din cadrul GRU. În ‘90 a fost detaşat în compartimentul de logistică şi arsenal al Armatei Roşii. În ‘95 a aterizat în România. Acum, reprezintă, la noi, interesele oligarhilor Oleg Deripaska şi Igor Zyuzin, „creaţiile” evazionistului mondial Marc Rich, precum şi corporaţia rusă de stat TVEL Corporation, activă în domeniul nuclear. În 2003, Golovin a participat la fondarea Centrului de Afaceri Romano-Rus (CARR) şi la înfiinţarea Nova Bank.

COLONELUL
Iuri Ustinov
Colonel (r) KGB. În prezent, face parte din stafful managerial al Mechel Târgovişte (fostul COST), deţinut de oligarhul Igor Ziuzin. În paralel, Ustinov este cofondator şi director executiv al CARR, precum şi vicepreşedintele Camerei de Comerţ Romano-Ruse. Implicaţi în afacerea „Nova Bank”, Iuri Ustinov şi Anatoli Patron derulează afaceri cu cărbune energetic pe care îl vând CET-urilor româneşti la preţuri umflate. Cei doi l-au cooptat în reţea pe colonelul (r) SRI, Corneliu Paltanea, cercetat penal pentru protecţia acordată mafiei petrolului.

„EXPERTUL”

Anatoli Patron

În Rusia, este ştiut drept unul dintre specialiştii financiaro-bancari ai KGB şi, mai nou, al SVR – serviciul de spionaj extern. Este preşedintele Băncii Comerciale de Investiţii şi Tehnologii (BCIT) cu sediul la Moscova, dar înregistrată în Singapore. Sub umbrelă BCIT, în anii ’90, Siria şi Angola au cumpărat arme ruseşti – operaţiune marca GRU. În România, Anatoli Patron a fost directorul Nova Bank (fosta Banca Unirea), decapitalizata printr-o tranzacţie obscură cu un off-shore din Singapore. Patron este şi cofondator al CARR, controlat prin firme înfiinţate în Zug (Elveţia), cartierul general al lui Marc Rich.

GENERALUL

Alexei Savich Voskoboi

General (r) KGB. A comandat rezidenta KGB din Turcia, după care a fost propulsat de Iuri Andropov (atunci, director KGB) la conducerea unui directorat extern al securităţii sovietice. Este un apropiat al lui Evgheni Primakov – fost director-adjunct al KGB, ex-premier şi actual preşedinte al Camerei de Comerţ a Rusiei. De altfel, Voskoboi l-a consiliat pe Primakov în perioada 1991-1996, când acesta a condus SVR – spionajul extern rusesc desprins din KGB.

SVR lucrează în cooperare cu GRU – spionajul militar. La cei 81 de ani ai săi, Alexei Voskoboi e un tip energic. El a fost primul preşedinte al Băncii Unirea, preluată de gruparea GRU-KGB şi transformată în Nova Bank. Ulterior, înlocuit de Anatoli Patron, a rămas vicepreşedinte. Bătrânul general este consilierul magnatului rus Arkadi Volski, preşedintele Uniunii Antreprenorilor şi Industriaşilor din Rusia, prieten cu George Constantin Păunescu.

Războiul civil, traficanţii ruşi de arme şi contrabandă cu pietre preţioase au ucis milioane de oameni şi au inspirat filme hollywoodiene

Prin „pânza de păianjen” off-shore, ruşii au expatriat sume mari. Consecinţa? În 2006 a fost retrasă licenţa de funcţionare a Nova Bank. Motivul: lichidităţi scăzute în urma transferului de bani în străinătate. Metoda de „albire” e clasică: investiţii în foarte multe active fixe. Adică în terenuri şi imobile. S-au adăugat şi garantări suspecte de achiziţii de cărbune energetic rusesc. Pe care Alitrade AG şi Global Corporation PTE Ltd. din Singapore (off-shore din reţea) l-au vândut CET-urilor noastre. La preţuri supraevaluate.

Chestionat de EVZ, Boris Golovin se detaşează: „Am fost cu Anatoli Patron la Banca Naţională, la guvernatorul Isărescu şi l-am prezentat. Le-am ales-o pe doamna directoare, Zoe Dinescu, o bună profesionistă. Am pus-o pe ea director la Nova Bank. Pe urmă am văzut că n-o asculta nici pe ea, nici pe mine şi am zis „băi, eu mă retrag”„.

Cel mai longeviv preşedinte al CARR a fost afaceristul Constantin Samson. Fiul acestuia a fost năşit la cununie de Ioana Băsescu, fiica preşedintelui României. De numele lui Samson se leagă două dosare penale instrumentate de DIICOT pentru fraude economice, scandalul „Fruvimed” şi angajarea soţiei lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului.

BÂRLOGUL LUI NITĂ
„A dat în cap, dar e prietenul meu”

Bucureşti. str. Radu Beller. 15 iunie a.c. Aruncă vorbele din colţul gurii, şmechereşte. Debordează de ironie şi-şi exersează vocabularul chiar şi când strigă la flăcăul din spatele barului: „„Farmacie”, dacă nu te indispun, adu-mi şi mie ţigările din maşină!”. Liviu Nită (foto) îşi are cartierul general pe strada cafenelelor din zona Dorobanţi, la km 0 al fiţelor bucureştene.

„Lavazza Caffe îi aparţine, prin interpuşi. Nită ne aşteaptă tolănit flegmatic pe scaunul său. Vizavi de uşă, la terasă, un brunet cât casa savurează tacticos un esspreso. E Cornel Dinicu, „cercetaşul” din Sierra Leone. Cu o oră înainte, EVZ îl contactase telefonic. Dialogul, înregistrat atunci sună astfel:
EVZ: Am înţeles că reprezentaţi interesele firmei Total Asset Management GmbH (TAM).
Cornel Dinicu: Aşaaa…
TAM vrea să investească într-o firmă din Sierra Leone, motiv pentru care v-aţi deplasat acolo.
Cine v-a spus aşa ceva? De unde aveţi aceste date?
Sunt mai multe date concrete. De exemplu…
Nu, nu eu. Nu am fost acolo niciodată.
Dar pe Liviu Nită îl cunoaşteţi?
Decât din vedere, aşa…
Ştim că dansul v-a intermediat plecarea în Africa.
Întrebaţi-l pe el atunci. Haideţi, bună seara!
Seara însă abia începea la „Lavazza Cafe”. „Hai să ţi-l prezint pe Cornel. Mă rog, o fi dat el în cap la oameni, înţelegi? Dar e băiat deosebit şi e prietenul meu, înţelegi?”, şuieră Nită. Cornel Dinicu intra şi se aşază lângă patronul lui. Dăm mâna: „Noroc. M-ai aburit la telefon mai devreme”. Dinicu face cu ochiul şi mimează o eschiva: „Păi, frate, dacă mă iei aşa repede la telefon… Barem, dacă ne întâlneam şi noi la o cafea, să vorbim”. În mediul de afaceri petrolier, compania anonimă TAM i se atribuie lui Liviu Nită. Oficial, el nu recunoaşte nimic: „Are vreo importanţă dacă TAM este a mea sau nu?”.

TAM şi-a dezvoltat suveica din România prin firma bucureşteană (Total Corporate Investment Group) pe care o controlează 100%. Aceasta a fost pusă pe piaţa în 2002. Iniţial, la vedere, apărea în acte Marian Moscovici, un avocat ploieştean apropiat de Liviu Nită.

Ulterior, în 2006, după înfiinţarea TAM în Schwyz, Moscovici a cesionat participaţiile către off-shore-ul elveţian. Pentru două sute de lei. Atunci a apărut un alt administrator al subsidiarei TAM din Bucureşti: Gheorghe Bădescu. Potrivit poliţiei, într-un alt caz, Bădescu a fost urmărit penal pentru abuz în serviciu şi complicitate la înşelăciune, fiind scos ulterior din cauza.

„La început, Total a făcut consultanta imobiliară pentru Lukoil. Terenuri pentru benzinării”, susţine Nită. Ocoleşte subiectul fiduciarilor „paravan”, dar admite că TAM este o rotiţă din angrenajul intereselor ruseşti. Liviu Nită a absolvit Institutul de Marina „Mircea ce Bătrân”. Specializarea: ofiţer de telecomunicaţii.

SCANDALUL „SUNOIL”

Liviu Nită
A fost arestat şi condamnat, în 1999, pentru că a emis cecuri fără acoperire în valoare de peste 60 de miliarde de lei, prejudiciind Rafinăria Petrobrazi (SNP Petrom). Anchetarea lui Nită a detonat un scandal naţional. S-a aflat că banii câştigaţi din capusarea Petrom ajungeau în conturile Partidului Democrat, aflat atunci la guvernare.

Puntea de legătură între Liviu Nită şi PD era deputatul Corneliu Ruse, fost preşedinte al filialei prahovene – decedat în 2005. S-au mai vehiculat numele unor importanţi lideri PD: Radu Berceanu (atunci, ministrul industriilor), Nicolae Staiculescu (secretar de stat la Industrii) şi Gheorghe Albu (deputat şi trezorier PD). Asociatul lui Nită în firma Sunoil Company, prin care s-au dat tunurile, era chiar Boris Golovin (10a), prietenul său. Schema „Sunoil” era clasică: lua carburanţi de la Petrom cu bani puţini şi îi revindea mai scump altor societăţi de stat.

IMPERIUL NEVĂZUT
Deşi afacerile se derulează în spaţiul mioritic, profiturile ajung în conturile elveţiene ale TAM – „firma-mama”

DATORIA URSS. Prin subsidiara sa din România, TAM controlează compania Global Internaţional 2000 SĂ, implicată în recuperarea unei datorii a URSS către ţara noastră. Metoda: retehnologizarea Electrocentrale Deva – al doilea producător naţional de energie electrică.
În Global, asociaţii TAM sunt Boris Golovin, Horia Bejan (ex-director de relaţii internaţionale în Ministerul Industriilor) şi E.C. Ziomar (casa de comerţ a gigantului nuclear rusesc ZIO Podolsk). În afacere şi-a adus contribuţia colonelul (r) SRI Vasile Stânga, fost şef al Biroului de contraspionaj Rusi-Lipoveni.

UMBRA OLIGARHULUI.

Suveica TAM se ramifica în fabrică Robus Reşita, care asamblează autobuzele ruseşti produse de oligarhul Oleg Deripaska. În business participa Boris Golovin împreună cu fosta societate de stat, UCM Reşita – preluată de „băiatul deştept” Nicolae Bogdan Buzaianu, mogulul energiei.
PROPRIETĂŢI. În România, TAM stăpâneşte un vast imperiu imobiliar, grupat în alte trei firme. Într-una, Total Hotels SĂ (un hotel în Ploieşti), Boris Golovin are 40%. El recunoaşte toate asocierile cu TAM, dar evita să spună a cui e firma.
ECHIPAMENTE MILITARE. Conexiunile TAM includ şi compania grecească Nik. Kioleidis SA, furnizor de trailere şi camioane al armatei elene. Printr-o asociere egală cu TAM, grecii şi-au deschis reprezentanta la noi.
„OMUL NEGRU”. Recrutat strategic în schema TAM, Marius Stoicescu a fost şeful Bazei de Aprovizionare a Petrom (BAF Petrom). Acum, el administrează o societate (Sinalco Soft Drinks), deţinută de TAM (99%) şi de un cetăţean moldovean. În anii ‘90, secţia prahoveană UM 0215 („Doi s‘un sfert”) – serviciul de informaţii al MAI – a monitorizat afacerile-capusa care parazitau BAF Petrom sub patronajul directorului Marius Stoicescu. Rapoartele „Doi siun sfert”, obţinute de EVZ, arată că Stoicescu împreună cu şefii SRI Prahova, Corneliu Paltanea, Gheorghe Dumitrache şi Daniel Bucur, dezvoltaseră o filieră de afaceri ilegale cu carburanţi.

În reţea era băgat şi Liviu Luca, sindicalistul-sef din Petrom. Între timp, rapoartele „doi s‘un sfert” s-au muşamalizat, Stoicescu a fost angajat de ruşi director comercial la Lukoil, colonelul (r) Paltanea a fost numit directorul general al CARR, iar colonelul (r) Dumitrache a devenit cuscrul lui Liviu Luca.

Poreclit „Omul Negru”, Stoicescu a condus, în guvernarea PSD, un departament din Corpul de Control al primului-ministru Adrian Năstase. În prezent, SRI-stii sunt anchetaţi penal pentru complicitate cu mafia petrolului.

SIERRA LEONE
Diamantele şi războiul civil
Renumită pentru exploatările sale diamantifere de suprafaţă, Sierra Leone este situată în vestul continentului african între Guiana (la nord), Liberia (în sud-est) şi Oceanul Atlantic (la vest). Fosta colonie britanică, şi-a câştigat independentă în aprilie 1961, iar primul preşedinte al micii republici Sierra Leone a fost ales Siaka Stevens în 1971.

Dar pacea a durat puţin. După mai multe puciuri militare a izbucnit războiul civil în 1991, în urma atacurilor militare ale RUF (Frontul Unit Revoluţionar). Conduse de Foday Sankoh – un fost caporal din armata Sierrei Leone – trupele RUF au fost o mişcare de gherilă finanţată de Charles Taylor, fostul preşedinte al Liberiei RUF a ocupat satele din estul Sierrei Leone, câştigând astfel controlul minelor de diamante din districtul Kono.

RUF s-a aliat cu hunta militară sierra-leoneza (AFCR), condusă de criminalul de război, Johnny Paul Koroma, iar războiul civil s-a prelungit. Sfidând embargoul ONU, cel mai important rol în înarmarea rebelilor a fost jucat de celebrii traficanţi de arme din spaţiul ex-sovietic, Victor Bout şI Leonid Minin. Aceştia erau plătiţI direct în diamante provenite din Sierra Leone. Timp de 10 ani, armele fabricate în Rusia au ucis aproape 2,5 milioane de oameni.

Insurgenta RUF-AFCR s-a sfârşit la 18 ianuarie 2002, aşa cum a declarat actualul preşedintele al Sierra Leone, Ahmad Kabbah.

Sierra Leone a primit de la Uniunea Europeană 8 milioane de euro pentru bună desfăşurare a alegerilor prezidenţiale şi parlamentare ce vor avea loc pe 28 iulie 2007.

Suprafaţa: 71.740 km patrato
Populaţie: 5.525.000 locuitori.
Capitala: Freetown
Limba oficială: engleza

Sursa EVZ : Mafia romano-rusa, dupa diamante in Africa

EVZ.ro

7,570 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii