Deseori mi-am zis că ne merităm soarta, că ceea ce se întâmplă în ţara     noastră ni se datorează şi nouă, oamenilor de rând, pentru că nu     reacţionăm în nici un fel la deciziile abuzive care se iau în numele nostru,  pentru că nu ne informăm şi suntem uşor de „cumpărat”/manipulat.

De o săptămână, mii de oameni din întreaga ţară sunt în stradă, oameni    care parcă s-au trezit dintr-un somn profund, oameni cărora le pasă, oameni  cărora parcă le-a ajuns cuţitul la os, oameni care le transmit indirect  politicienilor: „stop, până aici”.

Unii au încercat să-i încadreze pe cei din stradă în diverse categorii, dar nu merge, sunt prea mulţi şi prea diferiţi…iar unii specialiştii în vorbe nu înţeleg de ce românii n-au ieşit în stradă cînd li s-au tăiat salariile, sau când li s-a majorat factura la energia electrică. N-au ieşit pentru că au înţeles, au acceptat, au răbdat, dar nu pot tolera să le fie distrusă şi vândută natura… Iar dincolo de aspectele punctuale de mediu, în cazul Roşia Montană, în definitiv, e vorba de democraţie. Cei care şi-au dedicat o fărâmă din timpul lor pentru a se informa, au înţeles acest lucru.

În această seară m-am bucurat că societatea civilă din Iaşi n-a murit.

Mă bucur că România este trează.

Alexandrina Dinga

1,008 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii