Avem o ţară cu 20 de milioane de locuitori (dacă cineva ştie o altă cifra, să mă corecteze), 20 de milioane de individualităţi, fiecare vrea ceva, poate altceva decât majoritatea. Putem deosebi câteva mări grupări: basişti şi antibasisti, pro-maidanezi şi anti-maidanezi, pro-exploatarea Roşia Montana, anti-exploatarea Roşia Montana. Cred că asemenea curente de opinie sunt în toate statele democratice, de altfel mi se par normale, prin revoluţia din ’89 (indiferent cine, ce vrea să spună, în ’89 a fost REVOLUŢIE), românii şi-au câştigat dreptul la libera exprimare şi dreptul de a protesta. Spre exemplu eu, am o părere deosebită faţă de un ins, îmi exprim părerea fără patimă, aşteptând ca celălalt fie să vină cu argumente contra, fie să mă ignore; nu, el insul, ceea ce am spus eu o ia ca pe un afront, că pe o jignire personală, că pe o înjurătură de mama, ori de nevastă. Încerc să-i explic că nu am absolut nimic cu el personal, că poate ţine, poate vota, cu oricine doreşte, fără a mă deranja pe mine. Marele Voltaire în Parlamentul francez îi spunea lui Benjamin Franklin (era trimisul Americii să negocieze cu francezii ajutor împotriva englezilor, în timpul războiului de independenţă al Americii de Nord dintre anii 1775-1783): “domnule Franklin, nu sunt de acord cu dvs., dar voi muri luptând să vă asigur posibilitatea de a vă exprima liber în acest Parlament şi de a vă susţine cererile dvs.” De reţinut că asta se întâmplă în timpul regelui Ludovic al XVI-lea, deci înaintea revoluţiei ce avea să aibă ca slogan: “libertate, egalitate, fraternitate”
Ei bine, la noi în ţara cei care se afla pe poziţii diferite, în anumite chestiuni, devin duşmani de moarte, poziţiile lor fiind ireconciliabile; toate problemele devin personale, oamenii se implica fizic şi emoţional; nu aceasta ar putea fi soluţia, soluţia trebuie să fie ARTA dialogului, numai prin dialog, prin schimb de idei, chiar prin discuţii aprinse, fără implicare personală şi emoţională, se poate ajunge la înţelegere şi la idei noi, intodeauna superioare celor vechi. Clamarea dialogului pe toate televiziunile şi tratarea partenerului cu lipsa de respect atunci când se ajunge faţă în faţă, numai la înţelegere nu poate duce. Am urmărit cu destulă atenţie confruntările dintre diferetele grupări, aceşti oameni vroiau să fie cunoscuţi prin intermediul mass media, nicidecum să rezolve problemele pe care le susţineau. Acolo se situaseră pe poziţii de forţă şi nu cedau nimic sub nici o formă. Atâta determinare, atâta energie risipită, toate astea ar putea fi demne de o cauză mai bună, nu că aceste probleme nu ar fi vitale pentru noi, dar putem să le rezolvăm şi fără să ne dăm în cap. Chestiunea cea mai gravă este că, înşişi liderii acestor grupuri sunt cei care alimentează ura, care seamănă discordia între oameni.
Cred că toate ni se trag de la referendumul de anul trecut când, Monica Macovei tipa de la Bruxelles, că trebuie să îşi ia tara înapoi, ceea ce deducem pe cale de consecinţa că România era împărţită în două şi în ziua de astăzi se observă o împărţire a României, de data asta, în mult mai multe bucăţi.
Băsescu şi-a luat rolul de mediator între instituţii, foarte în serios, atât de serios încât mai este puţin şi ne dăm fizic în cap unul altuia; toate astea numai din cauza opiniilor. Nu cumva pe undeva opiniile sunt ajutate să se formeze cu ceva bănişori, nu de alta, dar prea sunt personale şi de nezdruncinat !
Sunt mulţi cei ce ne vor ocupaţi cu fel de fel de chestiuni: omoară maidanezii, nu omori maidanezii, scoate aurul cu ajutorul cianurilor, ori nu îl scoate şi multe, multe altele, în timp ce EI (cei care ne ţin ocupaţi cu diferite teme), îşi văd de treaba lor şi îşi umflă buzunarele liniştiţi. Uitam să protestăm pentru că se închide o întreprindere, pentru că a mai fost devalizata o alta, pentru că Băsescu se plimbă în interes privat cu elicopterul şi moşeşte un nou partid, pentru că Ponta a făcut un proiect de lege cam pe picior pentru rezolvarea problemei de la RMGC, etc.
Protestul ar trebui să devină arma cetăţeanului pentru toate temele ce le simte împotriva lui; nu trebuie să fie împins de nimeni şi nici mituit, trebuie să-şi rezolve singuri problemele .
Nimeni nu ne da dacă nu cerem, dacă nu batem cu pumnul în masă pentru drepturile noastre, ei (guvernanţii) abia aşteaptă să ne adoarmă simţurile, pentru a fura nestingheriţi.

1,779 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii