Prietene, te-ai întrebat vreodată în sinea ta, sau alături de cei din familie de ce am ajuns în ţara asta într-un punct care pare fără întoarcere?

Eu m-am întrebat asta de numeroase ori şi am cîteva concluzii personale pe care ţi le spun şi ţie.

În primul rînd în 1989 generaţia care a făcut revoluţia era o generaţie din care puţini mai erau totuşi din cei ce prinseseră România interbelică cînd ţara era Regat şi exista orînduirea capitalistă ca în majoritatea ţărilor europene.

Intrarea sub influenţa rusească care a impus comunismul cu metode de teroare – ostracizînd şi chiar exterminînd intelectualitatea, –  a dictat în mod forţat aducerea la putere a proletariatului. Acesta în loc să se dezvolte în mod firesc prin muncă, creind bunăstare patronatului care implicit l-ar fi  revărsat şi asupra societăţii , a scos în faţă indivizi abrutizaţi, fără şcoală şi cultură, ce sub pretextul uniformizării împărţirii bogăţiei în mod egal membrilor naţiunii, au aplicat modelul sovietic fără discernămînt.

Comunismul în care România a trăit 45 de ani, pirderile în valori umane de elită, au reuşit să ne transforme ca popor într-atît de tare, încît anul 1989 ne-a găsit în proporţie de peste 80% poate, îndoctrinaţi de o ideologie străină fiinţei acestui neam ce după Marea Unire a reuşit să se distingă cu brio în rîndul altor naţiuni europene..

Din acest motiv am refuzat să aşezăm în fruntea statului pe Rege sau pe alţi democraţi care se jertfiseră pentru a nu ne înghiţi comunismul, cum au fost Ion Raţiu, Corneliu Coposu, Radu Câmpeanu şi partidele istorice.

Eşantionul activ al poporului – cel învăţat să muncească dintr-o conştiinţă proletară ce-i fusese inoculată atîţia ani –  nu putea concepe să treacă brusc la o nouă formă de orînduire socială. Din acest motiv l-au ales pe tovarăşul Ion Iliescu – un comunist „cu faţă umană” aidoma lui Mihail Gorbaciov care s-a dovedit extrem de abil să demanteleze în numele democraţiei un imperiu ca cel al URSS.

Fără informaţii reale – dorindu-ne prea puţin – am crezut că Iliescu ve fi pentru România salvarea şi ne va da belşugul pe care nu-l mai aşteptam demult de la Ceauşescu.

Turma a ales: tovarăşul Ion Iliescu – un intelectual comunist, un vechi activist de partid ce avusese conflicte „de ideologie” cu Ceauşescu – în el avem încredere! Huo, Coposu, huo ţărăniştii, huo liberalii, fără Regele care ne-a furat bogăţiile cu trenul! Petre Roman! Ce frumos om, ce popular şi ce deştept! Vorbeşte limba franceză, chiar şi spaniola! El e un Prim  Ministru care ne reprezintă!

O brumă de intelectuali care au făcut disidenţă pe timpul comunismului şi-au dat seama despre pericolul în care intrasem şi au văzut cam ce personaje se cocoţaseră în scaunele Ţării. Au creat un puternic curent democratic şi au încercat să deschidă mintea tinerilor viitori intelectuali! Din păcate aceştia erau foştii utecişti, fii foştilor nomenclaturişti învăţaţi să aibă de toate în plan material, dar acum visau şi puterea. Evident, nu toţi au fost aşa. Alianţa Civică s-a transformat în partid şi a fost prima formă reală de opoziţie la clasa politică ce începea să se formeze.

Securiştii şi comuniştii din rîndul doi şi trei au devenit marii capitalişti de carton care dădeau tunuri inimaginabile vînzînd. Vînzînd Ţara, cu bogăţiile şi oamenii ei!

Timp de 15 ani a urmat un exod masiv al celor mai curajoşi, mai pricepuţi în domeniile lor profesionale şi pe ei i-a adoptat urgent  Occidentul pentru că erau o forţă de muncă ieftină şi bine calificată.

Ei reuşeau să trăiască bine în ţările de adopţie şi să trimită bani celor rămaşi acasă. Aici banii lor erau rapid absorbiţi de noua economie capitalistă ce se înfiripa sălbatec.

În tot acest timp, clasa politică se degrada în fiecare zi ieşind în faţă politicieni de conjuctură – guralivi şi ticăloşi – rapace şi de proastă condiţie morală. Oportuniştii, ariviştii, falşii cinstiţi s-au urcat în vîrful unei societăţi care aiurită de multe ziare şi  televiziuni – ce nu apucaseră să le aibă pe vremea lui Ceauşescu –  erau pentru mulţi semne clare de bgăţie, de democratizare a României. Puteai să înjuri pe oricine, să critici cu gua mare directorul, ministrul, Preşedintele! Ce mai, eram ca Franţa, Anglia, Italia sau mai ştiu eu ce altă democraţie stabilă.

În timp ce multă lume o ducea din ce în ce mai rău, sărăcea, îşi pierdea averea, alţii furau ca haiducii la drumul mare fără frică, fără jenă.

De ce nu s-a răsculat poporul? Pentru mine e foarte clar astăzi. Pentru că s-au înmulţit enorm politicienii, funcţionarii statului din servicii – bine plătiţi unii – cu locuri sigure de muncă. Mulţi din cei ce sărăceau fără să-şi dea seama aveau rude în politică, în instituţiile statului, mai aveau vre-un bunic sau vreun frate la ţară care de bine de rău erau dispuşi să le muncească şi lor hectarul de pămînt moştenit de la părinţi şi care le asigura o brumă de speranţă şi de credinţă că trăiesc mulţumiţi şi fac parte din pătura de mijloc.

Sumele imense de miliarde de euro ce intrau în România de la cei plecaţi la muncă afară, treceau în proporţie de 10% prin mîinile săracilor în timp ce restul banilor erau înghiţiţi de afaceriştii constituiţi în bandă mafiotă cu legături strînse în lumea politică.

A devenit sinonim cuvîntul politician cu cel de escroc. Nimeni nu mai are încredere în actuala clasă politică. Toţi mint la fel, toţi vor să urce în funcţii să se îmbogăţească uşor!

Din aceste motive societatea civilă a devenit din ce în ce mai blazată, a devenit imună la ceea ce se petrece în jurul său, a dispărut conştiinţa civică şi încrederea că cineva va duce ţara asta pe un drum bun – cu sentimente curate şi cinstite. Nimeni nu se mai revoltă, nimeni nu mai are puterea să se opună. În politică aceleaşi triste figuri care bîntuie de 20 de ani sau copiii acestora deveniţi de acum maturi şi dornici de a avea şi mai mulţi bani şi mai uşor făcuţi decît părinţii lor.

Aşa nu mai putem continua! În acest fel în maximum 50 de ani dispărem ca popor, dispărem ca naţiune!

Cei ce au plecat deja nu se mai pot readapta la condiţiile de capitalism sălbatec din Româna, nu vor să mai vadă şi să simtă scîrba de clasa politică de la noi.

Nu spun că afară totul e  roz, că e lapte şi miere, dar cum naiba nu au ajuns ca şi noi polonezii, ungurii, cehii, slovacii, croaţii…?

Oare nu avem ceva în gena noastră care ne face răi, ticăloşi şi invidioşi? Oare cum a putut comunismul să ne transforme numai pe noi atît de tare încît să clacăm în mod ruşinos?

Noi suntem acea stirpe de traci, daci, care am format lumea civilizată aşa cum ies la iveală dovezi venite din preistorie? Oare nu din cauza unei mîndrii naţionale exacerbate am ajuns să fim atît de indolenţi şi nepăsători cu viaţa noastă?

Sincer sun pesimist cu viitorul…În timp ce comunismul se menţine sub diverse forme şi este escamotat în diverse partide, aceiaşi oameni politici se bat pe ciosvîrta de carne care s-a împuţinat pe osul ţării.

Cineva nevăzut ne împinge să fim răi şi  invidioşi pe capra vecinului, să ne urîm între noi, să ne uităm cu invidie la alţii în loc să ne tansformăm.

Opoziţia nu se poate închega pentru a se răzvrăti pentru că se duc lupte intestine între membri ai unei aceleiaşi ideologii politice (de dreapta) – singura care ar mai putea să ne scape de comunism.

Pînă se va forma o adevărată structurare a societăţii care să scoată la iveală adevăratele valori individuale, numai DREAPTA poate fi soluţia! Dar nu o dreaptă cu Băsescu, Udrea, MRU, Blaga, Nicuşor Păduraru, Marius Spînu, Dumitru Oprea şi ciracii lor!

Înţelegeţi că trebuie să vă uitaţi cu atenţie în jurul vostru şi să vedeţi printre voi alţi oameni, intelectuali necompromişi în politică pînă acum! VOI trebuie să-i scoateţi în faţă, să nu-i mai alegeţi niciodată pe aceia care vă vîră degetele în ochi şi vă promit că o „să trăiţi bine!”

Pînă să se întîmple ceva la nivel naţional, noi de aici trebuie să pornim radical schimbarea! De la Iaşi, de la Caracal, din Baia Mare, din Murighiol! Chiar dacă asta presupune să facem o nouă revoluţie care de data asta să fie numai a noastră! Cu Rege, cu politicieni intelectuali aleşi pe criteriul profesionismului de vîrf şi nu leprele ordinare ce ne conduc acum.

1,340 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii