Afacerişti ruşi proveniţi din serviciile sovietice de spionaj militar au înfiinţat în România un organism hibrid, cu rol de ONG, dar şi de societatate comercială. Se numeşte Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) şi a atras în rândurile sale ofiţeri de informaţii controversaţi, precum şi personaje care au avut probleme cu legea.
– Corneliu Paltanea. Fost şef al unităţii prahovene a SRI. A fost arestat în dosarul furtului de combustibil de la rafinăria ploieşteana Astra Romană. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), înfiinţat de foştii ofiţeri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Roşii) monitorizaţi pentru spălare de bani şi pentru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat şi pentru fraţii Pileri, doi afacerişti italieni cercetaţi penal în Palermo pentru apartenenţa la Mafia. Unul dintre cei doi fraţi a fost ofiţer de informaţii militare.
– Iuri Ustinov. Fost ofiţer GRU. A fost primul preşedinte al CARR, implicat în inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spălare de bani şi cartelizarea licitaţiilor de furnizare a cărbunelui. Ustinov se laudă în mediul de afaceri că a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost şef al KGB şi actualul preşedinte al Camerei de Comerţ a Rusiei.
– Anatoli Patron. Fost ofiţer GRU şi partener cu Boris Golovin. Preşedinte al Nova Bank şi considerat iniţiatorul operaţiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore şi „firme-mama”, înfiinţate în Zug (Elveţia), la aceeaşi adresă cu multe dintre companiile lui Marc Rich.
– Constantin Samson. L-a urmat pe Iuri Ustinov la şefia CARR. A fost nasul de cununie al cuplului Ioana Basescu-Ioan Marin (Bodo) şi partener de afaceri cu soţia lui Nicolae Văcăroiu, preşedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat întreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile căreia înalţa un complex turistic de lux. În afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit în America.
– Mircea Popă. În vremea lui Ceauşescu, a fost cercetat de Securitate, fiind bănuit că este agent KGB. Acum, Popa conduce Agenţia de Presă Rusia La Zi, controlată de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetăţean moldovean, Vitalie Dobânda, conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vinţu. Acum Popa a fondat “Arabia la zi”, care bate către Irak, cu precădere. ”Rusia la Zi„ era sponsorizată de Mechel. În perioada PSD, Mircea Popa a fost consilierul politic al lui Cozmin Guşa, care s-a remarcat în peisajul public, prin discursurile sale proruse. Guşa are vila la Cornu pe aceeaşi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.
– Yacov Goldovsky omul lui Cernoi, îi reprezintă interesele în Rafo, pe care Goldovsky o controlează, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul în Austria. În 2001, a fost arestat pentru delapidarea combinatului rusesc Sibur (petrochimie), unde era partener cu Gazprom. A stat şase luni în închisoare, timp în care Gazprom a reuşit să-l facă să-şi vândă acţiunile pe 90 de milioane de dolari.
– Theodor Stolojan, când era consilier prezidenţial, a făcut lobby intens pentru a convinge statul să acorde facilităţi Rafo Oneşti. A susţinut o corespondentă intensă cu interpuşii lui Cernoi, implicaţi, la rândul lor, în afaceri controversate internaţionale. Stolojan a fost coleg la Tofan Group cu Marin Anton, manager la Rafo mult timp.
– Marin Anton, apropiatul lui Stolojan este omul care apare în toată odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, împreună cu alţi directori proveniţi de la Tofan Group. Anton a fost deputat PNL, apoi a trecut în PLD, partidul fondat de Theodor Stolojan. Firma lui Valeriu Stoica, colegul lui Stolojan, este cea care asigură managementul juridic al ruşilor de la ALRO.
Puţin i-a cerut lui Băsescu, în 2005, să accepte oferta Federaţiei Ruse pentru retehnologizarea termocentralei Mintia-Deva. În prima sa vizită la Moscova, lui Traian Băsescu i se spune că Federaţia Rusă poate să retehnologizeze o centrală energetică de la Deva. În spatele acordului de principiu dintre noul preşedinte al României şi Putin se ascund interese geostrategice şi economice ale Moscovei. Termocentrala CET Mintia-Deva face legătura între sistemul energetic românesc şi cel al Uniunii   Europene (UCTE). De mare capacitate, colosul hunedorean a fost realizat în anii ‘60 cu tehnologie rusească şi asigură o zecime din producţia totală de electricitate a României. Practic, se situează pe locul doi în sistemul energetic naţional, după Porţile de Fier.

CET Mintia funcţionează pe bază de cărbune prin cele şase grupuri ale sale, în care lucrează aproximativ 1.900 de oameni. Având miză mare, afacerea retehnologizării termocentralei tenta Kremlinul încă de acum şapte ani. În noiembrie 2000 pe ultima sută de metri a guvernării CDR-PD ordonanţa de urgenţă privindreabilitarea CET Mintia figurează printre ultimele acte normative emise de cabinetul Mugur Isărescu. E contrasemnata de Radu Berceanu, fost ministru al industriilor (actual al transporturilor) şi de liberalul Decebal Traian Remes, fostul şef al finanţelor. Ordonanţa prevede compensarea unei datorii, din anii ‘80, a defunctei URSS către România.

Suma: 21,7 milioane de dolari. Modalitatea de plata: livrări de echipamente energetice din Federaţia Rusă pentru modernizarea CET Mintia. Datoria URSS s-a stins printr-un acord interguvernamental ruso-roman privind reglementarea reciprocă a creanţelor financiare în ruble transferabile. Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SĂ (de care aparţine CET Mintia) ia în primire utilajele ruseşti, apoi virează, eşalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a esuatinsa parţial. În 2003, ruşii au scăpat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni în curtea termocentralei din Deva. Nefolosite şi cu garanţia expirată. Înţelegerea privind compensarea datoriei a fost urmată, în 2000, de acordarea contractului de retehnologizare a centralei, prin ordonanţa de urgenţă, unui consorţiu. Fără licitaţie, prin încredinţare directă către “firmele cu epoleţi”.

Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, sucursala a Termoelectrica Bucureşti, pe atunci, a devenit director tehnic al termocentralei. Fost lider al PSD Hunedoara, a fost ajutat pe linie politica să capuseze CET Mintia, prin firma soţiei lui. Susţinut de Moscova, consorţiul era format din companii ale unor foşti ofiţeri de informaţii corupţi din Rusia,România şi Israel. Firmele membre: Global Internaţional 2000 SĂ (România), M.T.Îl. Projects&Systems Ltd. (offshore din Cipru) şi Babcock Borsing Power/Austrian Energy (Austria).
Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorând peste 20 de milioane de dolari.

Kremlinul are interese directe în firma: sediul social este în Bucureşti, Piaţa Charles de Gaulle, chiar în clădirea fostei misiuni comerciale sovietice din România. Impozantul imobil aparţine, de fapt, preşedinţiei Rusiei. Din firma găzduită de Kremlin o cincime este deţinută de Engineering Company Ziomar, casa de comerţ a gigantului industrial de stat, ZiO Podolsk, producător rus de maşini nucleare şi energetice, implicat în numeroase scandaluri internaţionale, inclusiv în programul de îmbogăţire a uraniului din Iran. Ziomar este reprezentată în România de Victor Ustinov, fostul ataşat comercial al Rusiei la Bucureşti. O parte din profitul casei de comerţ este manevrat printrun off-shore (Mardima Company Ltd.) din Insulele Virgine Britanice, acţionar în Ziomar.

În LMZ (Leningradsky Metallichesky Zavod) are interese şi Vladimir Potanin, un oligarh influent, absolvent al Academiei KGB şi fost adjunct al premierului. Unul dintre „pionii” lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director în Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 până în 2001, Bejan a fost adjunct al direcţiei generale de comerţ exterior. Era în funcţie în 2000, când guvernul a emis ordonanţa de modernizare a CET. Tot atunci, era acţionar minoritar în Global.

Legăturile lui Bejan în spaţiul fostei URSS datează din anii ‘80, când acesta a gestionat participarea românească la construcţia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. În timp ce activa în minister, Horia Bejan a fost asociat în afaceri şi cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus Roman Abramovici, şi fost ministru al energiei în Republica Moldova. Ofiţer KGB, la origine, Iavorski a monopolizat ani la rând furnizarea de combustibili energetici (cărbune şi păcură) către termocentralele româneşti, angajând la firmele sale o armată de ofiţeri SRI. Tot tranzacţiile cu cărbune i-au adus faţă-n faţă pe Bejan şi Golovin. Societatea primului (Putna SĂ) a intermediat importurile de cărbune făcute de compania Infinity, a fostului ofiţer GRU. Pe lângă Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin şi în alte afaceri cu iz rusesc. M.T.Îl.

Projects&Systems Ltd, a doua firmă din consorţiul desemnat în 2000 să retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. În jurul căsuţei poştale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicată în scandalul privatizării Hotelului Bucureşti. Tonya Halpern şi defunctul ei soţ, Moshe, proveneau din structurile AMÂN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Aliatul în afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alături de care a cartelizat licitaţiile de furnizare a cărbunelui către termocentralele româneşti.

Al treilea membru al consorţiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech deţinea 10 la sută din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy”, divizie a VA-Tech). În 2000, aceeaşi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firma implicată în scandalul retehnologizării Porţilor de Fier I şi ÎI. Aşadar, entităţile VA Tech primeau contracte avantajoase, fără licitaţie, de la statul roman. Firma era reprezentată în România de Nicolae Bogdan Buzaianu – fondatorul Energy Holdings şi prietenul lui Boris Golovin.
Contractul de consultanţă juridică pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatură „Boştina&Asociaţii”, partenerul tradiţional al lui Buzaianu. BBP a dat faliment în 2002, fiind preluată de japonezii de la Hitachi. Uzina ZiO Podolsk şi casa ei de comerţ, Ziomar, funcţionează într-un holding numit EMAlliance-Atom, preluat în 2006 de Atomenergomash, unul dintre pilonii industriei nucleare din Rusia. Tranzacţia a fost finanţată de grupul Alfa Bank, al controversatului oligarh Mikhail Fridman. Mikhail Fridman, magnatul care deţine Alfa Group, este finanţatorul celor mai importanţi oligarhi ruşi cu interese în România.
FRIDMAN Mihail Maratovici, cu o avere de 5,2 miliarde de dolari este probabil unul dintre cele mai sinistru personaje din vârful oligarhiei ruso-evreiesti. De la simplu bişniţar de bilete la teatru a devenit unul dintre stăpânii Rusiei. Cazul său este ilustrativ. A terminat Institutul de Oteluri şi Aliaje din Moscova dar în timpul studiilor Fridman se ocupă cu specula cu bilete pentru Teatrul Balşoi. Devine turnător pentru KGB şi în anul 1988 Fridman se lansează în cea mai tare afacere de pe atunci – comerţul cu calculatoare, afacere aflată sub controlul serviciului de spionaj extern. Fridman a organizat comerţul cu covoare orientale efectuate manual din Asia Centrală, şi Caucaz, Turcia, Iran, Afganistan. Banca „Alfa-Bank” a fost pusă la punct de KGB şi PCUS la începutul anilor’ 90 pentru spălarea banilor mafiei de droguri columbiene deveniţi cash investit în economia Rusiei.

Conducătorii „Alfabank” Fridman şi Aven au organizat un canal de transferare a heroinei din Birma prin Extremul Orient în Germania, în mari transporturi de zahăr şi faina. Toate aceste operaţiuni au fost programate de Kremlin. Obiectivul: realizarea unui sistem integrat de stat al companiilor nucleare ruseşti. Monopolul are şi un nume: TVEL Corporation -prin care guvernul rus controlează Atomenergomash, EMAlliance-Atom (ZiO Podolsk şi Ziomar), precum şi alte uzine atomice moştenite din era sovietică.

În 2004, fostul ofiţer KGB Serghei Prikhodko a fost numit director general al TVEL Corporation de către Vladimir Putin. Până atunci fusese şeful adjunct al administraţiei prezidenţiale, dar şi consilierul lui Putin pe politica externă. Numirea lui face parte din politica „tarului” de a-şi pune apropiaţii în funcţiile de decizie ale marilor companii de stat. Asemenea lui Putin, majoritatea provine din KGB.

Partenerul lui Fridman, KUZMICIOV Alexei Viktorovici, cu o avere estimată la 1,9 miliarde de dolari, a studiat împreună cu Fridman la Institutul de Oteluri şi Aliaje din Moscova. Acum conduce compania Crown Resources AG. Preşedintele „Alfa-Bank”, AVEN Petr Olegovici. Avere – 2,1 miliarde de dolari, a fost ministrul pentru relaţii de economie externă în guvernul Gaidar (anul 1992). În 2001, oligarhul Igor Ziuzin, şeful lui Boris Golovin, a apărut brusc pe firmamentul bogaţilor lumii. Atunci, el a preluat oficial Uzina Metalurgică Celiabinsk direct de la Glencore Internaţional, compania de intermediere fondată de Marc Rich în Elveţia. Ulterior, marele combinat din Celiabinsk – un colos al industriei sovietice, a devenit nucleul grupului Mechel, deţinut, oficial, de Ziuzin.

În acea perioadă, rusul îmbogăţit peste noapte a început ofensiva de achiziţii în Europa de Est. În 2002, fostul COŞ Târgovişte (Mechel Târgovişte, noul nume) a fost privatizat de guvernul Năstase în favoarea lui Ziuzin. Un an mai târziu, a venit rândul societăţii Industria Sârmei Câmpia Turzii SĂ (Mechel Câmpia Turzii). Uzinele româneşti au fost incluse în grupul OAO Mechel, alături de combinatul metalurgic din Beloretk, întreprinderea Viantilski (ambele din Rusia), fabrica de ţevi Zeljezara din Croaţia şi „gigantul” Mechel din Celiabinsk. În acelaşi trust au fost integrate şi minele lui Ziuzin din Kuzbass (regiunea Urali), care furnizează cărbune, prin intermediari, către numeroase termocentrale româneşti. OAO Mechel este cotat la Bursa din New York.

Potrivit unor documente obţinute de EVZ, de la US-Securities and ExchangeCommission, grupul lui Ziuzin este controlat printr-o suveica transfrontalieră de firmeoff-shore, care se ramifica din Cipru, Elveţia şi Marea Britanie până în Insulele Virgine Britanice (BVI). De altfel, în BVI, a fost înfiinţată căsuţa poştală Britta Investments Limited, una dintre firmele-mama care au acţiuni în Mechel. Adresă: Păşea Estate din Road Town – capitala coloniei britanice din Caraibe. Concret, Britta a fost înregistrată la firma de administrareMorgan&Morgan, al cărei sediu este chiar la adresa menţionată. Morgan&Morgan este o societate de consultanţă, specializată în gestionarea firmelor off-shore din BVI. În Road Town, aceeaşi Morgan&Morgan mai gestionează o altă căsuţa poştală cu interese în România. Este vorba despre Dilcor Internaţional Ltd., off-shoreul prin care oligarhul rus Oleg Deripaska a preluat de la controversatul Constantin Iavorski fostul combinat de stat Alor Oradea. Alor a fost singurul producător de alumina tubulară din Europa. Dilcor a fost investigată de poliţia din Liechtenstein, datorită conexiunile dubioase financiare dintre Deripaska, Mihail Cernoi siIskander Mahmudov – personaj prezent şi în afacerea Rafo Oneşti. Afacerile lui Ziuzin cu „traderul” Marc Rich au tradiţie. Un contract comercial din august 2001, încheiat de Glencore cu firma elveţiană Conares Trading şi intrat în posesia noastră, releva o tranzacţie uriaşă parafata de Ziuzin cu oamenii lui Rich. Primul se obliga să livreze către intermediarul Glencore peste 32.000 de tone de nichel rusesc în perioada 2001-decembrie 2004.

Conares Trading este o casă de comerţ înfiinţată în cantonul Zug din Elveţia, la aceeaşi adresă cu multe dintre firmele lui Marc Rich, cel supranumit „Nasul Kremlinului”. Iniţial, Conares a funcţionat ca trader pentru combinatul de la Celiabinsk. Apoi, aceasta fost preluată în 2001 de Ziuzin, cu tot cu Conares. În fine, combinatele româneşti de la Târgovişte şi CampiaTurzii au fost cumpărate prin acelaşi intermediar elveţian, care a operat până de curând în numele grupului Mechel. Fostul ofiţer sovietic Boris Golovin, reprezentant al Conares, a precizat pentru EVZ: „Nu mai există Conares. Acum se numeşte Mechel”. Casa de comerţ a oligarhului Ziuzin se numeşte Mechel Trading şi a fost înregistrată tot în Zug, la aceeaşi adresă cu Conares. Ba chiar a făcut şi un pui în România: Mechel Casa de Comerţ SRL din Bucureşti este deţinută sută la sută de firma-mama din ţară cantoanelor. Prin traderii săi, rusul derulează exporturi masive din ţara noastră, iar printre clienţii săi de bază figurează companiile dezvoltate în umbra lui Marc Rich.

Boris Golovin care deţine în Bucureşti şi Romcar Russian Buses este cel care tranzacţionează pentru Ziuzin achiziţionarea unei termocentrale din Giurgiu, Uzina Termoelectrică SA, care aparţine de consiliul judeţean. Aceasta ar crea o sursă de energie pentru întreprinderile pe care colosul rus Mechel, al cărui proprietar e Ziuzin. Firma lui Golovin se afla în casa lui Buzaianu, îşi are sediul chiar în casa lui Nicolae Bogdan Buzaianu din zona Piaţa Aviatorilor. Ziuzin deoarece controlează mineritul de cărbune, producţia de oţel şi energia vrea să controloleze şi producţia de energie electrică pentru întreprinderile sale şi să obţină controlul total al preţurilor. Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost iniţiate, cel puţin pe hârtie, în urmă cu exact doi ani.

Uzina face parte din grupul celor 34 de întreprinderi de stat ale căror datorii urmează să fie şterse, conform unei ordonanţe de urgenţă a cabinetului Tariceanu.

ANAF îşi propusese, la finele lui 2006, să execute silit termocentrala, însă a suspendat procesul pentru că populaţia să nu rămână fără căldură. Datoriile depăşeau zece milioane de euro. Preşedintele Consiliului Judeţean Giurgiu, Victor Boiangiu, a confirmat atunci că negocierile s-au referit la preluarea de către Mechel a producţiei de energie pentru populaţie. Un „furnizor” de cărbuni al centralei de la Giurgiu este Petlon Entreprises, compania Tonyei Halpern, israeliancaimplicata în afacerile lui Boris Golovin susţinute de statul rus.

Înfiinţat în Cipru, Petlon Entreprises e, de fapt, intermediar pentru cărbune din Rusia. Firma lui Halpern, fosta lucrătoare a serviciilor de spionaj militar ale Israelului, a primit la Giurgiu, un contract de 5 milioane de dolari, prin care Petlon Entreprises furnizează 60 de mii tone de cărbune rusesc, produs de grupul Mechel. Firma Tonyei Halpern a cartelizat licitaţiile de furnizare a huilei către CET-urile româneşti, printre care şi SCUT Giurgiu, clientul sau tradiţional. Ziuzin a vizitat Giurgiu împreună cu propriii specialişti din Rusia. Ziuzin priveşte şi spre Ruse, unde e şi acolo o termocentrală de vânzare. Centrala de la Ruse este în funcţiune şi se afla la trei kilometri de Dunăre. CET-ul bulgăresc seamănă cu cel din România. Directorul executiv al Toplokicacia Ruse (termocentrala), Tonyo Tomov a afirmat că se negociază vânzarea termocentralei către compania de stat din Slovenia, Holding Slovenske Elektrarne, selectată pentru negocieri finale.

Printre cele şapte firme care s-au înscris au fost firma lui Ziuzin – Mechel Internaţional AG din Zug (Elveţia), dar şi Inter RAO UES, reprezentantul colosului deelectricitate RAO UES din Rusia. Şi Gazprom a fost interesat, dar Overgas, firma în care apărea acţionar, nu s-a calificat. Suma cu care slovenii au intrat în negocierile finale a fost de 85 de milioane de euro. În final, ei devin proprietarii unei termocentrale pe care, în anul 2004, o câştigaseră la licitaţie ruşii de la RAO UES. Din motive neclare, au renunţat la plata celor 185 de milioane de euro cu care câştigaseră. Cărbunele bulgarilor vine tot din Rusia din zona Kuznetk, prin Mechel. În cadrul proceselor de privatizare a combinatelor COŞ Târgovişte şi Industria Sârmei Câmpia Turzii SA, beneficiarul Conares Trading (actuala Mechel Trading – casa de comerţ a lui Ziuzin) a beneficiat de serviciile de consultanţă, oferite de o firmă autohtonă: Romair Consulting, patronata de Gheorghe Boeru. Acesta a fost, timp de 15 ani, ofiţer în Armată Romană, după care s-a reprofilat, în 1995, pe afaceri. Firma lui a câştigat numeroase licitaţii pe bani publici. În 2005, Romair Consulting a obţinut de la Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti (ALPAB) contracte de efectuare a studiilor de fezabilitate pentrureecologizarea celor mai mari parcuri bucureştene (9,9 miliarde de lei vechi).

Directorul general al ALPAB, Virgil Carstea, este un apropiat al grupării de afaceri conduse de Alexandru Bittner numite „Mafia de Băneasa”. Şi Boeru are legături directe cu gruparea Bittner.El este administratorul fostei firme de stat Piscicola Arad, cumpărată pe nimic sub guvernarea Năstase, de Petre Ion, omul lui Bittner. Pentru Conares Trading, a prestat şi societatea de avocatură „Anastasescu”, care a reprezentat juridic în România firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor înfiinţate de Alexandru Bittner şi este vecina lui Adrian Năstase în blocul de pe Zambaccian. Ea a fost avocata celebrei „mătuşi Tamara”, pe care Bittner o consilia în afaceri. Conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii ruşi. Primul indiciu se reflectă în Mastertrade Ltd., o firmă din Marea Britanie care deţine acţiuni în societăţile înfiinţate de Bittner la noi. Mastertrade este administrată de avocatul englez Matthew Cunningham, judecat la New York, alături de oligarhul Mikhail Fridman, în procesul „Norex”, pentru spălare de bani şi mituirea unor oficiali guvernamentali. În acelaşi proces sunt judecate Gillian Norah Caine şi Susan Christine Cubbon, directoarele suveicii off-shore din Insula Man (Marea Britanie), care controlează compania Heavy Industry din Anglia reprezentată de Bittner. Heavy Industry deţine 65% din firma Piscicolă Tour, căreia guvernul Năstase i-a concesionat jumătate din Delta Dunării.
La un an după vizita lui Băsescu la Moscova, în august 2006, guvernul Tariceanu emite o ordonanţă de guvern prin care modifică actul normativ al cabinetului Isărescu. Retehnologizarea Electrocentrale Deva SĂ (numele actual al CET Mintia) intră acum în linie dreaptă. Potrivit ordonanţei Tariceanu, termocentrala urma să contracteze un credit în valoare de 67,9 milioane euro pentru asigurarea parţială a resurselor financiare necesare reabilitării Grupului 1. Urmează şi o licitaţie pentru încredinţarea contractului de modernizare. Valoarea totală a acestuia e estimată la aproximativ 100 de milioane de euro. Practic, ruşii sunt favorizaţi de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dat tot ei mizează în continuare că vor câştiga bani din punerea lor în funcţiune. În condiţiile în care utilajele au garanţia expirată, este uzual că numai firmele producătoare (LMZ şi ZiO Podolsk) să emită altă nouă. Globalul a câştigat licitaţia de furnizare de cărbune la Iaşi, Suceava şi Deva. Cărbunele e din Rusia, adus de fostul ofiţer GRU, Boris Golovin.

Contractele de la Iaşi şi Suceava valorează împreună 10,2 milioane de dolari. Până acum, colosul energetic din Deva a suferit câteva transformări de natură juridică. În 2001, CET Mintia s-a transformat din simplă sucursala a Termoelectrica în societatea comercială Electrocentrale Deva, având personalitate juridică distinctă şi funcţionând că filiala în cadrul companiei de stat. Transformarea a permis reluarea finanţării, de către Banca Mondială, a lucrărilor de modernizare care în 2000 se sistase. Astfel, este posibilă contractarea de credite,dar şi păstrarea în funcţiune a complexului energetic în caz că Termoelectrica intra în faliment. Spargerea Termoelectrică în părţi profitabile ori păguboase a fost soluţia găsită de autorităţile romane pentru a mulţumi Banca Mondială şi FMI care, de la mijlocul anilor ‘90 sipana în timpul guvernării PSD, arătau cu degetul spre datoriile de miliarde de dolari acumulate de marile companii energetice – faimoasele arierate.

Sursa: diaconuleusebiu.blogspot.ro

9 octombrie 2010

3,666 total views, 1 views today

Lasă un comentariu

comentarii